Toponime și antroponime în județul Gorj

„Tot felul de momente din viața unei colectivități umane: istorice (în sens strict), sociale, economice, politice, psihologice își găsesc ecou, adesea prelungit, uneori permanent și definitiv, în toponimie”.

Abstract

Cercetarea toponimiei unei regiuni reprezintă un complex demers informațional cu privire la numele topice aparținând zonei respective, privind evoluția istorică dar și modificările făcute de administrația locală în urma cărora unele unități administrativ-teritoriale să dispară sau să fie restructurate. Între toponimie si antroponimie există relații vechi și reciproce, dacă numele de persoane dobândesc o valență toponimică, importanța lor crește considerabil.

Gorjul este județul asupra căruia, noi, încercăm să realizăm o analiză lingistică dar și istorică. Lucrarea noastră este, deci, de a defini și explica din punct de vedere lingvistic și pe baza documentelor istorice sau a istorisilor anumitor locuitori din județ, etimologia și modalitatea de construcție a toponimelor și antroponimelor.

Cuvinte cheie: toponime, antroponime, onomastica, etimologie, legende.

Onomastica este un domeniu lingvistic apărut relativ târziu, la începutul secolului XIX, stabilindu-se ca disciplină de sine stătătoare cu ajutorul situării ei la granița cu alte științe socio-umane. Obiectul de studiu al onomasticii îl constituie numele proprii ce denumesc anumite repere individuale, pentru a le deosebi de celelalte obiecte de același tip. Toponimia și antroponimia sunt doua subcategorii ale onomasticii care s-au conturat la rândul lor ca domenii de sine stătătoare. În sensul larg, toponimele și antroponimele ni se dezăluie ca și: oiconime, hidronime, zoonime, floronime etc. Stabilirea etimologiei, a sensului cuvântului care stă la baza creării toponimelor și antroponimelor reprezintă una dintre principalele cercetări ale onomasticii.

Județul Gorj face parte dintr-o zonă importantă și foarte interesantă din punct de vedere lingvistic, istoric și nu numai. Graiul oltenesc face parte din grupul de sud al varietăților regionale ale limbii române. Este un grai autonom după părerea unor lingviști. O caracteristică fundamentala a graiului oltenesc o constituie Perfectul Simplu, o amprentă a unui temperament iute, vulcanic, precum al oltenilor.

Toponimele și antroponimele au suferit schimbări de-a lungul timpului, schimbări cauzate de multitudinea de popoare migratoare care ne-au călcat meleagurile dar și de perioade în care țara a fost sub diferite stăpâniri. Unele toponime de origine incontestabilă slavă ale Gorjului prezintă trăsături sud-slave orientale, toponimele destul de numeroase le găsim atestate în perioada dintre anii 1369-1571 scrise cu slove: Tismana, Zlaști, Dîmbova, Coșuștea. Se crede că în această parte a Olteniei, pe lângă populația românească, a existat o populație slavă amestecată, amestecul producându-se în urma multiplelor migrații a unor popoare slave vorbind diferite dialecte.

Gorj inițial parte din județul Jaleș, primul județ semnalat în Țara Românească. Există opinii că reședința acestuia, Dăbăcești, se află pe raza actualei comune Runcu. În 1444 reședința se muta la Târgul Jiului iar denumirea județului se schimbă în Gorjiu( în slavonă, Jiul de munte, spre deosebire de Doljiu- Jiul de câmpie). Despre denumirea acestui județ se poate spune că este o prescurtare a vechii denumiri slave „Gornemu” (Gore).

Târgu Jiu municipiu de reședință al județului Gorj. Orașul este menționat pentru prima dată în anul 1406 sub numele de „Jiul”, într-o poruncă dată de voievodul Mircea cel Bătrân, inspirat de vijeliosul râu de care este străbătut de la nord la sud. Tot în secolul XV apare în documente având calitatea de „târg”. Jiul(hidronim) primește prima denumire, Rhabon, de la Herodot. Așa apare în primele referiri importante despre cursul de apă pe care le fac istoricul Strabon și Pliniu cel Batrîn, în secolul a II-a d.H. Primul document în care este schițat cursul râului aparține lui Claudius Ptolomeus din Alexandria. În perioada de formare a statului dac, denumirea râului a fost înlocuită cu Gilfil sau Gilpil. În anul 1700, râul apare într-o hartă cu actuala denumire. Stolnicul Cantacuzino a întocmit prima hartă în care râul figurează sub numele de Jiu.

Motru muncipiu al județului Gorj. Conform istoricului Giurescu, originea cuvântului este geto-dacică „Mutria” sau „Mutrium” însemnând apă curată sau limpede. În perioada romană găsim “Ad Mutriam”. Organizarea orașului Motru a început în anul 1966, orașul aparținând până atunci fostei comune Ploștina (cuvânt provenit din sârbă, regionalism, ploștina-teren umed, mocirlos, mlaștină). Conform MDA(2010) motru= chimen, reg.

Târgu Cărbunești se numea mai demult Târgu Gilort, fiind atestat documentar din anul 1480. După 1500, până la începutul secolului al XX-lea, localitatea s-a numit Petrești sau Petreștii de Sus. In latină „carbonem” înseamnă rocă combustibilă amorfă, regionalism cu sensul de baraboi, bănică, bănișor, spinuță.

Rovinari, date despre teritoriul din zona orașului sunt încă din perioada paleoliticului însă prima atestare este din anul 1497 și provine de la cuvântul bulgăresc “rovină” ce înseamnă mlaștină, groapă, râpă.

Albeni, comună din Gorj, apare în documente la data de 30 iunie 1486, într-un act de danie, ca recompensă adusă unui slujitor pe nume Albu(antroponim). “albus”, latină.