Sacru și profan în literatura românească

Extras din referat Cum descarc?

Tema tratata de Mircea Eliade se regaseste in majoritatea lucrarilor sale de specialitate; este vorba despre cum homo religiosus isi segmenteaza universul de cunoastere in doua dimensiuni diferite: sacrul si profanul
Sacrul si profanul a fost conceputa pentru marele public, ca o introducere generala in studiul fenomenologic si istoric al faptelor religioase.
In primul rand, putem spune ca omul ia cunostinta de sacru pentru ca acesta se manifesta, se prezinta ca fiind ceva cu totul diferit de profan. Spatiul profan pastreaza locuri ,,privilegiate", calitativ deosebite de celalalte, cum ar fi tinutul natal, strada copilariei, locul primei iubiri. Aceste spatii devin Locuri Sfinte pentru ca determina o schimbare in universul de cunoastere al celui implicat direct. Ele ofera revelatia unei alte realitati decat aceea la care participa zilnic. In aceasta consta sacrul. Sacrul se diferentiaza de profan tocmai prin determinarea producerii unei revelatii. Profanul este echivalentul cotidianului, in timp ce sacrul presupune ,,iesirea" din profan. Manifestarile sacrului, ,,iesirile din profan" sunt numite de autor hierofanii .
Se propune termenul de hierofanie, care inseamna dezvaluire a sacrului, putand chiar afirma ca istoria religiilor este alcatuita din mai multe hierofanii. Omul arhaic are tendinta de a trai cat mai mult in sacru sau in intimitatea obiectelor consacrate, deoarece pentru el sacrul insemna realitate, perinitate, eficacitate. Astfel, pentru homo religiosus sacrul se poate manifesta in obiecte, pietre, arbori etc., lucru pe care omul modern nu il poate concepe sau accepta. Astfel se disting doua moduri de a fi in lume: modul sacru si modul profan. Acestea sunt doua situatii existentiale asumate de catre om de-a lungul istoriei.O prima definitie a sacrului poate fi totusi aceea ca sacrul se opune profanului. Opozitia sacru -profan este adesea inteleasa ca opozitie intre real si ireal sau pseudoreal. Sa nu ne asteptam sa gasim in limbile arhaice terminologia proprie filozofilor, adica real -ireal si asa mai departe; dar ideea exista. Dorinta omului religios de a fi, de a face parte din realitate, de a se simti saturat de putere este, prin urmare, cit se poate de fireasca.
O alta teorie pe care este fundamentata lucrarea lui Eliade este ca evolutia istorica influenteaza sacrul. Spre exemplu, intr-o societate arhetipal agricola exista credinta in Mama Pamant, pentru ca universul de cunoastere al individului graviteaza in jurul principalei sale surse de hrana, pe care o divinizeaza si incearca sa o induplece prin ritualuri. Intr-o societate vanatoreasca, insa, exista credinta in animalele totem pentru ca existenta vanatorului si a tribului sau este dependenta de prada sa, a carei bunavointa incearca sa o castige. Pentru a exemplifica, mentionam numai ritualurile de inrudire intre vanator si animalul vanat.
Dupa ce a discutat despre aceste doua teorii, Mircea Eliade porneste in demersul sau de a exemplifica in ce masura si sub ce forme se manifesta sacrul in credintele omenirii.

Fisiere in arhiva (1):

 Sacru si profan in literatura romaneasca.docx