Secolul al XIX-lea reprezinta, pentru literatura romana, o adevarata epoca a evolutiei, a realizarilor marete si durabile, prin realizarea unor opere cu o mare valoare estetica. Dupa suflul pasoptist, in care literatura romaneasca facut pasi spre evolutie si conturare, dupa ce secole intregi fusese aproape inexistenta, stearsa, naiva sau surclasata de istoriografie, cu cateva exceptii - Cantemir si Budai-Deleanu - prin arderea, necesara de altfel, a etapelor, deoarece ,,timpul nu mai avea rabdare", intr-o Europa alerta si emancipata, secolul al XIX-lea marcheaza literatura romana benefic.
Perioada marilor clasici ai literaturii romane desemneaza patru nume esentiale pentru istoria literaturii noastre: Slavici, Creanga, Caragiale, Eminescu. Aceasta evolutie a literaturii noastre se datoreaza si contextului politic, acum, eliberati de problemele revolutionare, impulsionati de ideile progresiste ale Junimii, in numele principiului autonomiei esteticului, se va produce o indepartare de literatura cu accente patriotice, dar si patriotarde a vremii, de lirismul excesiv, declamativ si sentimental al pasoptistilor. Noua literatura are principii estetice si contureaza individualitati in modalitatile de scriere ale celor patru scriitori. De altfel, acestia reprezinta manifestarea in literatura noastra a doua mari curente literare: realismul - unul istoric, care va influenta marile creatii interbelice, precum si romantismul, e drept, unul tardiv, aparut local dupa epuizarea aproape totala in spatiul european, poate chiar indreptatit numit de Ioana Em. Petrescu ,,postromantism".
Contributia lui Ioan Slavici la evolutia literaturii si a limbii romane implicit s-a realizat indeosebi prin preocuparea acestuia pentru corectitudine si claritate (doua dintre trasaturile generale ale stilului). Astfel s-a realizat integrarea lui Slavici in orizontul de asteptare al contemporanilor, prin limbaj si fictiune. Acesta declara: ,,Scriind, imi dadeam toata silinta sa ma potrivesc, atat in plasmuire, cat si in forma, cu felul de a vedea si cu gustul acelora pe care ii aveam in vedere".
Slavici valorifica limbajul caracteristic mediului rural, utilizat de taranii romani din Transilvania, utilizand oralitatea populara chiar inaintea lui Ion Creanga. Tudor Vianu il denumeste pe Slavici ,,creatorul acelui realism taranesc, in care Maiorescu va vedea formula cea mai valabila a nuvelisticii contemporane".
Titu Maiorescu sesizeaza, in realismul popular al lui Slavici, forma adecvata de cristalizare a nuvelisticii contemporane. Se remarca originalitatea izvorata din specificul national, valorificat de catre Slavici in operele sale.
Fisiere in arhiva (1):
- Reprezentanti ai literaturii antebelice - Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale, Ioan Slavici.docx
