1. Introducere 2 2. Problema postumelor eminesciene 2 2.1 Considerente prealabile 2 2.2 Opinii contra editiei postumelor 3 2.3 Opinii pentru editia postumelor 3 3. Concluzii 5
1. Introducere Mihai Eminescu reprezinta intruchiparea geniului creator, este un scriitor de valoare universala, unul dintre marii poeti ai lumii, autor de proza fantastica, dramaturg care a conceput pe temelii vaste, dar n-a avut ragazul sa-si finalizeze proiectele din cauza bolilor de care suferea si decesul prematur al acestuia. Foarte multe creatii ale poetului nu au fost publicate in timpul vietii acestuia, o mare parte a creatiei sale ramanand in manuscris. Din punct de vedere al aparitiei si editarii ei, opera eminesciana este antuma, publicata in timpul vietii sale si postuma . Obiceiul de a publica manuscrisele oamenilor mari, dupa moartea lor, exista pretutindeni. Totusi exista opinii controversate chiar si intre critici cu priviere la ,,aceasta exhibare a intimitatilor mortilor ." 2. Problema postumelor eminesciene 2.1 Consideratii prealabile Inceputa de Titu Maiorescu, editarea operei lui Mihai Eminescu a parcurs un drum lung, cu o evolutie spectaculoasa. La finele anului 1883, in timp ce Mihai Eminescu se afla internat in sanatoriul de langa Viena, Titu Maiorescu publica, la Editura Socec, intaiul volum din creatia poetica eminesciana. Cine ar fi banuit atunci ca aceasta aparitie va marca inceputul unui capitol important de istorie literara la care vor subscrie cele mai autorizate voci ale culturii noastre: Titu Maiorescu, G. Ibraileanu, N. Iorga, G. Calinescu, Perpessicius, Mihail Dragomirescu, G. Bogdan-Duica, C. Botez etc . Desi editia a cunoscut 16 reproduceri: trei in timpul vietii poetului, restul postum, dat fiind numarul mic de poezii cuprinse (64 de titluri in prima, la care s-au adaugat, cu fiecare editie, titluri noi), a facut ca publicul ca aiba o imagine limitata asupra complexitatii si varietatii creatiei eminesciene. Editii care l-au proiectat pe Eminescu in sfera marilor creatori abia dupa anul 1902 au inceput sa apare , cand Titu Maiorescu a predat manuscrisele lui Eminescu Academiei Romane. Vorbim de asa numite editii postume in care au fost cuprinse texte necunoscute pana la acel moment. Astfel, in anul 1902 apare in Editura ,,Minerva", in ingrijirea si cu o prefata de Nerva Hodos, primul volum din postumele lui Eminescu, insumand 62 de poezii. Tot in anul 1902 ,,Samanatorul" publica un fragment din drama istorica in trei acte ,,Bogdan-Dragos", dand la iveala si acest gen de preocupari ale lui Eminescu; in 1904 Ion Scurtu publica romanul lui Eminescu ,,Geniu pustiu", o poveste romantica din care se desprind multe fapte ce ajuta la intelegerea sufletului tanarului scriitor; tot in 1904 Ziarul ,,Epoca" publica pe parcursul mai multor numere lucrarea dramatica a lui Eminescu ,,Amor pierdut - Viata pierduta". In 1905 apare volumul ,,Poezii postume", editie noua, cu o prefata de I.Chendi, volum mai cuprinzator decat primul.
1. G. Calinescu, Mihai Eminescu. Studii si articole, Editura Junimea, 1978 2. Ovidiu Moceau, Literatura romana, Curs pentru invatamant la distanta 3. Perpessicius, Studii eminesciene Editura Muzeul literaturii romane, Bucuresti 2001 4. Postumele lui Eminescu pe https://ro.wikisource.org (accesat la data de 8 mai 2017) 5. Gabriel Ibreanu, Postume pe: http://www.enciclopediadacica.ro (accesat la data de 7 mai 2017)
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).