Părți de vorbire cu structură analitică

Extras din referat Cum descarc?

Pornind de la antiteza dintre analitic si sintetic, structura analitica este un model/ cercetarea de tip ~opus structurii de tip sintetic, se distinge prin directia de cercetare si prin obiective, cercetarea desfasurandu-se de la aspectele sintagmatice spre cele paradigmatice, iar obiectivele majore fiind segmentarea si clasificarea1. Structura analitica, in esenta, are ca punct de plecare un corpus de fraze dintr-o limba data pe care le supune unor segmentari succesive pentru degajarea unitatilor componente; unitatile, o data degajate, sunt supuse, in continuare, clasificarii si stabilirii relatiilor dintre ele. Dumitru Nica in lucrarea Locutiunile substantivale in limba romana evidentiaza faptul ca ,,In gramatica, se discuta despre locutiuni corespunzatoare urmatoarelor cinci parti de vorbire: adjectiv, verb, adverb, prepozitie si conjunctie"2, afirmatia fiind valabila pentru toate gramaticile limbilor. Prin urmare, particularizand fiecare parte de vorbire, se poate observa ca structura analitica se evidentiaza prin locutiuni care ofera limbii imbinari constante de cuvinte corespunzatoare atat substantivului, pronumelui, numeralului, interjectiei, cat si verbului, adjectivului, adverbului, prepozitiei si conjunctiei. Pornind de la definitia data de A. Meillet cuvantului, Florica Dimitrescu defineste astfel locutiunea: ,,Un ansamblu de cuvinte mai mult sau mai putin sudat, cu un inteles unitar determinat, care se comporta din punct de vedere gramatical ca o singura parte de vorbire"3, astfel, ,,Dintre toate partile de vorbire au ramas fara echivalent locutional numai articolele."4
In ceea ce priveste locutiunea substantivala, Nica Dumitru5, realizand o comparatie detaliata intre cuvintele compuse si locutiunile, observa faptul ca primele, nu au in majoritate, echivalent simplu in limba, pe cand locutiunile au mai intotdeauna un sinonim simplu, purtand de multe ori pecetea creatiei personale. Astfel, parere de rau, braul cerului au echivalent simplu in limba: regret, curcubeu. Din punctul de vedere al sudarii elementelor componente, nu toate locutiunile substantivale se comporta identic -  in unele cuvintele alcatuitoare fiind definitiv contopite -  aducere-aminte, in altele ,,elementele locutiunii pastreaza, macar intr-o mica masura,
valoarea lor lexicala de baza"6 -  scapare din vedere, dar si asocieri cautate de cuvinte, creatii individuale -  amestecarea de sange, sportul mintii.
In ceea ce priveste locutiunea adjectivala, se evidentiaza numeroase ,,grupuri sintactice stabile si lexicalizate, sintagme mai mult ori mai putin legate care functioneaza ca echivalente sintactico-semantice ale adjectivelor"7. Cuvintele componente au valori semantice unice, metaforice sau metonimice, unele dintre ele sunt calificative generale -  (inima) de piatra, (persoana) de fata, observandu-se faptul ca un cuvant de baza din locutiune se izoleaza de seria sinonimelor lui. La fel ca in cazul locutiunilor substantivale, se disociaza si aici intre locutiunile adjectivale si sintagmele libere daca sunt scoase din contextul caracteristic -  vorba de pomana (locutiune) si paine de pomana (sintagma libera).

Fisiere in arhiva (1):

 Parti de vorbire cu structura analitica.pdf

Bibliografie

1. Bidu-Vranceanu, Angela, Calarasu, Cristina, Ionescu-Ruxandoiu, Liliana, Mancas, Mihaela, Pana Dindelegan, Gabriela, "Dictionarul general de stiinte ale limbii", Editura Stiintifica Bucuresti, 1997, p. 45-47
2. Dimitrescu, Florica, "Locutiunile verbale in limba romana", Editura Academiei, Bucuresti, 1958, p. 34-35.
3. Hoarta-Carausu, Luminita, "Dinamica morfosintaxei si pragmaticii limbii romane actuale", ed. a II-a, Editura Cermi, Iasi, 2008, p.100-101.
4. Iorgu, Iordan, Robu, Vladimir, "Limba romana contemporana", Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1978, p. 65-65, p. 441-442.
5. Limba romana, nr. 2 aprilie-iunie, 2013.
6. Nica, Dumitru, ,,Locutiunea substantivala in limba romana", in Limba Romana, nr. 5, 1963, p. 58-70.