Păcatul

Având în vedere, că a fost tratat de mari oameni de știință din cele mai vechi timpuri și până în zilele noastre, păcatul întruchipează diferite forme. De altfel, este o temă care i-a preocupat pe gânditori , luând exemple din viață de zi cu zi de la diferite popoare punându-le în comparație cu ceea ce este în Vechiul Testament. Putem spune că păcatul este un act, un cuvânt, un gând, un fapt contrar a ceea ce de fapt, o religie consideră a fi voința lui Dumnezeu.

Cu toate acestea, Sigmund Freud afirmă faptul că pentru a ne recunoaște elementele păstrate ale tradiției noastre, trebuie să ne îndreptăm privirile spre popoarele așa zise sălbatice sau semisălbatice, a căror viață psihică reprezintă un interes destul de mare pentru fiecare dintre noi. De exemplu, la australieni, în absența tuturor instituțiilor religioase și sociale, regăsim sistemul totemismuului. Fiecare trib se divide într-un grup mai mic care poartă numele totemului său. Totemul este strămoșul grupului, iar ceilalți membrii nu au voie să-l ucidă, ci să-l venereze în cadrul ceremoniilor pe care le organizează. Totemul este ereditar, atât pe cale maternă, cât și pe cale paternă. Totodată, regula strictă pe care o impune acest sistem e ca membrii acestui grup să nu aibă relații sexuale unii cu alții. , fiind de altfel si o regulă a exogamiei. „Exogamia totemică, interdicția raporturilor sexuale între membrii aceluiași clan apar drept mijlocul convenabil de împiedicare a incestului de grup.” Ulterior, s-a largit interdicția incestului natural și a celui de grup, stopându-se la casătoriile între grupuri de rudenie depărtate, întocmai cum a procedat și biserica catolică. Spre exemplu în Noul Mecklenburg, fratele și sora nu au voie să-și dea mâna sau să-și dea daruri, vorbindu-și de la o distanță de câțiva pași, pentru că săvârșind un astfel de păcat , pedeapsa este spânzurătoarea. Un alt exemplu se referă la prohibiție care este o formă destul de răspândită mai ales la popoarele civilizate, îngrădind relația dintre un bărbat și soacra sa. În zona izvoarelor Nilului, un bărbat îi poate vorbi soacrei , doar când aceasta este într-o altă încăpere, ascunsă de ochii lui.

Observăm aici faptul că raportul dintre un ginere și o soacră țin de aspecte ale organizației familiale, în ideea că soacra nu renunță la posesiunea fiicei, este neîncrezătoare în persoana căreia i-o dă sau vrea să-și mențină acea poziție dominantă, dar și în cazul ginerelui întâlnim nesupunerea unei voințe străine sau gelozie față de persoanele care s-au bucurat înainte de afecțiunea femeii de lângă el. Cu toate acestea, se spune că soacra reprezintă în realitate pentru ginere o tentație la incest, după cum se mai întâmplă ca un viitor ginere să se îndrăgostească mai întâi de soacra si apoi sentimentul să se propage și asupra fiicei.

Altfel spus, teama de incest are legătură cu viața psihică a nevroticilor, fapt pentru care s-a constatat faptul că dorința de incest care domină relațiile cu părinții să constituie complexul central al nevrozei. Totodată, această temă se traspune și la nivelul creației poetice.