O mică monografie a aromânilor

Extras din referat Cum descarc?

FARSEROTI, MOSCOPOLENI SI MUZACHEARI -  O
MICROMONOGRAFIE A AROMANILOR
"Posedat de dorinta de a cuprinde cat mai mult din mirajul drumurilor care pleaca si vin, amenintat de destramare si pierdere de sine ca orice individ politrop, pe scena istoriei aromanului i-a venit rolul de a interpreta o infinitate de personaje, transparenta si simplitatea fiintei sale interioare, dublata de o rara energie, suportand greutatea oricarei deghizari" (Irina Nicolau).
"Situati la confluenta dintre Orient si Occident, mostenitori ai unor culturi care si-au revendicat si disputat influenta in Peninsula Balcanica, romanii sud-dunareni au trait momente de maretie, de eroism, dar si de tragism" , urmand destinul popoarelor relativ minore, nevoite sa supravietuiasca intr-o zona europena puternic influentata. Evenimente istorice ce s-au intins pe durata a doua milenii au marcat evolutia lingvistica si spirituala a popoarelor romanitatii balcanice, reprezentata de grupurile entice romanesti (aromani, dacoromani, meglenoromani, istroromani), unele dintre ele fiind in prezent amenintate de disparitie intr-un timp relativ scurt. 
Romanii de pe ambele parti ale Dunarii, au pastrat constiinta unitatii si a descendentei lor, conservand-o in numele etnic pe care l-au adoptat. Latinescul romanus "roman" a devenit, dialectal, romani (rumani) in daco-romana, ar(u)mani in aromana si rumani, rumeni in istroromana. Singurii care l-au pierdut au fost meglenoromanii, asemenea unora dintre aromani si istroromani, care au adoptat denumirea data de popoarele in mijlocul carora traiesc. "Germanicul Walh, desemnand initial toti romanicii, a fost imprumutat si adaptat de slavi, bulgari, greci, unguri, turci, creand un etnonim exclusiv romanilor, redat in romaneste prin vlahi sau valahi, individualizand neamul romanesc intre popoarele romanice, acest fapt marcand sfarsitul etnogenezei poporului roman" . 
De-a lungul catorva catorva veacuri si in conditii particulare de utilizare, din latina dunareana (varianta a latinei vulgare, izolata de inovatii si de influenta latinei clasice, vorbita pe teritoriul provinciei Dacia in sec. IV-VI), se dezvolta romana comuna, un idiom folosit ca mijloc de comunicare de un insemnat numar de vorbitori, ce ocupau pozitii vaste in stanga si in dreapta Dunarii, mai exact "limba vorbita de stamosii aromanilor, dacoromanilor, megleromanilor si istromanilor de azi, inainte ca orice legatura intre ei sa fi fost intrerupta" . Romana comuna se plaseaza in timp din momentul in care latina vulgara isi pierde unitatea, faramitandu-se in limbile romanice de astazi, cand Dacia era izolata de lumea romanica occidentala. 
Cele patru dialecte romanesti (dacoromana, aromana, meglenoromana si istroromana) sunt "rezultatul scindarii romanei comune prin desprinderea succesiva si deplasarea spre alte regiuni ale unor grupuri de vorbitori" . Prima atestare a grupului aroman in Pen.Balcanica ii apartine cronicarului bizantin Kendrenos, care semnaleaza prezenta unor vlahi in nordul Greciei, intre Prespa si Castoria, in anul 976. Aromanii s-au deplasat dintr-o regiune din apropierea Dunarii si au coborat in zonele actuale (Grecia, Albania, Macedonia) incepand cu secolul X. Procesul deplasarii se va incheia prin sec. XII, cand legaturile aromanilor cu romanii de la nordul Dunarii vor fi intrerupte in perioada influentei magiare.
Dialectul aroman (macedoroman, macedonean) este cel dintai dialect roman care s-a desprins de restul latine protoromane (cel mai tarziu in secolul IX), cel mai important din grupul sud-dunarean al doilea dialect ca numar de vorbitori (cca. 500 000) si singurul dialect roman in care s-a dezvoltat o literatura culta. 
Aromanii sunt reprezentati astazi in Peninsula Balcanica, cei mai multi traind masiv in Grecia, de-a lungul muntelui Pind, in Thesalia si Epir, in est sunt intalniti in regiunea muntelui Olimp, iar spre apus, in regiunea muntelui Gramos, unde gasim marea ramura a aromanilor (g)ramusteni. In Albania se gasesc muzakarii (campia Muzakia) si farserotii (regiunea Korcea). In fosta Iugoslavie, aromanii traiesc in mase compacte la vest si nord-vest de Bitule (Bitola), dar grupuri razlete apar in toate orasele de la Belgrad spre sud, iar in Bulgaria acestia nu formeaza grupuri omogene, dar sunt raspanditi in localitati numeroase din vestul si sudul tarii.

Fisiere in arhiva (1):

 O mica monografie a aromanilor.doc

Bibliografie

-  Draghicescu Berciu Adina (coordonator), 2012, Aromani, meglenoromani, istroromani: aspecte identare si culturale, Editura Universitatii din Bucuresti.
-  Negrea, Ancuta, 2007, Notiuni de dialectologie, Editura Bibliotheca, Targoviste.
-  Neiescu Petre, 1997, Mic atlas al dialectului aroman, Editura Academiei Romane, Bucuresti.
-  Sala Marius (coord.), 1989, Enciclopedia limbilor romanice, Editura Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti.
-  Wald Lucia, Slave Elena, 1968, Ce limbi se vorbesc pe glob?, Editura Stiintifica, Bucuresti.
-  www.aromanii.ro (accesat la data de 13.06.2016).