Din cele mai vechi timpuri, magia a fost un subiect destul de controversat si dezbatut de catre multi specialisti. Un centru foarte mare de interes pentru magie este reprezentat de secolele al XIV-lea si al XV-lea, pe la sfarsitul Evului Mediu. Pentru a intelege magia care se practica in Evul Mediu luam in considerare etimologiile lui Isidor din Sevilla. ,,El vorbeste despre magie ca despre un artificiu oferit oamenilor, in numeroase locuri si epoci, de catre ,,ingerii cei rari" sau demoni." Cu toate acestea, Isidor intocmeste o lista cu diferite magii printre care se regasesc cele de divinatii sau de ghicire a norocului. Astfel, autorul afirma faptul ca atunci cand functioneaza, magia actioneaza printr-un intermediar demonic, motiv pentru care el spune despre magi (magicieni) ca sunt cei care comit crime oribile, perturba spiritele si ucid oameni prin intermediul farmecelor inselandu-i prin iluzii. Robert Muchembled sustine faptul ca Europa medievala se confrunta cu doua tipuri de magie : cea demonica si cea naturala. In primul rand, se spune despre magia demonica ca intra in sfera religioasa si este cea care invoca diavolul in diferite scopuri, pentru a oferi informatii despre viitor sau pentru a face rau dusmanilor. In al doilea rand, se afirma despre magia naturala ca este cea care cauta virtutile oculte ale naturii, fiind de altfel si un fel de stiinta. De exemplu, se spune ca descantecele pareau magice , pentru ca vorbele rostite, detineau o putere oculta, ele fiind catalogate ca si ,,remedii". De aceea, descantecele se adresau bolii in sine, sau celui responsabil de boala, avand ca forma exorcismele: implorarea sau exorcizarea. Cel care se ocupa de astfel de lucruri era numit vraci. O alta forma a magiei, se poate ocupa de iluzionism sau sa fie de fapt- ludica, chiar si magia demonica poate fi considerata a fi un fel de divertisment sinistru luat in serios, dar destinat sa dea fiori practicantilor, indeosebi tinerilor. De asemenea, in ceea ce numim divinatie si anume ghicirea norocului poate si considerata a fi un fel de magie, la fel cum si vina de a invoca demonii poate aduce consecinte foarte grave. Nu in cele din urma, vrajitoria este considerata a fi o forma a magiei. Aceasta este utilizata in mod frecvent cu scopul de a face rau dusmanilor, ranindu-i fizic sau omorandu-i. Dar, vrajitoria mai poate fi utilizata si in privinta vremii, vrajitorie care era raspandita in Elvetia si putea declansa furtunile si distrugerea recoltelor. Totodata, se considera faptul ca ritualurile vrajitoarelor erau cu totul nelegiute, calcand crucifixul in picioare, scuipand pe el sau renuntand la credinta pentru Dumnezeu. Cu toate acestea, magicienii de la inceputul Renasterii aveau un interes mare pentru magia naturala. Prin urmare, inceputul perioadei moderne va intensifica persecutia impotriva vrajitoarelor si va spori interesul pentru magia naturala, remarcandu-se de fapt ca magia detine o putere inestimabila, in bine sau in rau. Marcel Mauss sustine faptul ca magia poate fi si o forma a gandirii umane, fapt pentru care se spune ca omul ar fi gandit odinioara doar in termenii magiei. ,,Astfel, magia ar reprezenta intreaga viata mistica si, in acealsi timp, intreaga viata stiintifica a omului primitiv. Ea ar constitui prima treapta a evolutiei mentale." Cu toate aceastea, Mauss afirma ca riturile magice si intreaga magie tin de traditie. Autorul ne ofera o definitie a magiei dupa cum urmeaza: ,,Magia cuprinde agenti, acte si reprezentari: numim magician individul care indeplineste acte magice, chiar daca nu este profesionist; numim reprezentari magice ideile si credintele corespunzatoare actelor magice; cat si despre actele in functie de care definim celelalte elemente ale magiei, pe acestea le numim rituri magice." Totodata , regasim diferite tipuri de rituri religioase cum ar fi : cele solemne, publice, regulate cum ar fi sarbatorile si sacramentele, dar Frazer pe unele dintre ele nu le considera religioase. De exemplu, riturile de initiere, el le considera a fi magice, datorita faptului ca includ rituri de tip simpatic, dar si faptul ca cei care iau parte la ele au niste puteri de temut in actul religios. Insa, afirma Frazer ca sunt si rituri care au doar caracter magic, cum ar fi maleficiile, care sunt interzise si pedepsite. Altfel spus, lumea vazuta magic este o realitate gandita si traita in acelasi timp. Putem spune ca teama de nenorociri, nesiguranta de viitor au fost motivele principale care au dus la crearea atator credinte si superstitii in ceea ce priveste viata omului. Totodata, o actiune magica trebuie realizata intr-un anumit timp. Spre exemplu, o anumita vraja trebuie realizata la miezul noptii sau in zorii zilei, insa niciodata nu se precizeaza cat va dura ritualul. De asemenea, aceasta problema a timpului se leaga si de cea a numarului. Ca o actiune magica sa poata fi realizata e nevoie nu numai de timp si loc, ci si de repetarea ei. De exemplu, descantecele se repeta de trei ori sau de noua ori. Insa valoarea magica a numarului tine si de un numar de persoane: sapte femei batrane, sapte popi, trei copii, sau tine si de numarul obiectelor folosite in timpul ritualului: noua carbuni, unsoare de noua feluri. Cu toate acestea, credinta in valoarea magica a numerelor este mult mai puternica in mentalitatea popoarelor primitive.
1. MUCHEMBLED, ROBERT, Magia si vrajitoria in Europa, Editura Humanitas, Bucuresti, 1996 2. MAUSS, MARCEL si HUBERT, HENRI, Teoria generala a magiei, Editura Polirom, Iasi, 1996 3. PAVELESCU, GHEORGHE, Magia la romani, Editura Minerva, Bucuresti, 1998
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
