Limba - Fenomen social

Extras din referat

1. Ce este limba?
Ferdinand de Sassure defineste limba ca fiind ansamblul de semne arbitrare in uz la un anumit moment dat intr-o societate, iar vorbirea reprezinta actul particular si concret al subiectului care foloseste limba pentru a fi inteles sau pentru a intelege.
Limba este ,,partea sociala a limbajului exterioara individului, care nu poate nici sa o creeze si nici sa o modifice" , este ,,...un tezaur depus prin practica vorbirii in subiectele vorbitoare apartinand aceleiasi comunitati, un sistem gramatical existent virtual in fiecare creier sau, mai exact, in creierele unui ansamblu de indivizi, caci limba nu exista in mod perfect in niciunul, ea exista in mod perfect numai in masa" 
Saussure precizeaza ca limba, diferita de limbaj si vorbire, este un obiect care poate fi studiat separat. Ca sistem de semne care exprima idei, limba este comparabila cu scrierea, cu riturile simbolice, cu formele de politete, cu semnele militare si este cea mai importanta dintre aceste sisteme. De aici, limba apare ca o dualitate - ca institutie sociala si ca sistem de semne abstract, ambele variante intersectandu-se in cadrul vietii sociale a indivizilor.
2. Limba. Limbaj. Vorbire
In cursul sau de lingvistica generala, Ferdinand de Saussure propune trei distinctii metodologice, cea dintre limba (la langue), limbaj (le langage), vorbire (la parole).
Limbajul reprezinta o caracteristica generala a speciei umane pe cand limbile reprezinta realizari concrete ale capacitatii umane de a utiliza limbajul. Acesta nu este doar o functie specifica umanului, ci si o institutie sociala, ceea ce inseamna ca reprezinta o functie a organismului social. 
Ar trebui facuta o diferenta intre dimensiunea individuala si sociala a limbajului, aflate intr-o relatie sistematica de determinare si conditionare reciproca, in sensul ca: limbajul nu poate exista decat prin individ, iar comunicarea nu se poate realiza decat in societate.
Din ansamblul manifestarilor de limbaj, este necesar sa se faca o delimitare a ceea ce apartine actiunii individuale, variabile, pe care Saussure o numeste - asa cum am precizat mai sus - vorbire (parole), si ceea ce este comun subiectilor vorbitori, limba (langue).
La baza acestui criteriu central al distinctiei saussuriene se afla raportul intre ceea ce este individual si ceea ce este social in existenta limbajului, cele doua aspecte fiind percepute ca un ansamblu bine definit deoarece ,,limbajul are o latura individuala si o latura sociala, si nu putem concepe pe una fara cealalta" si intre care exista un raport de implicare reciproca care ,,se inscrie si se desfasoara intre coordonatele altor raporturi: social-individual, esential-fenomenal, ideal-material, pasiv-activ, sincronie-diacronie si pe fondul complexului de relatii limbaj-gandire-societate". 
Vorbirea reprezinta ipostaza individuala a limbajului, ceea ce este accidental si accesoriu, iar limba include aspectele sociale ale actiunii verbale si reprezinta ceea ce este constant, necesar si functional, un rezultat al contactului social implicit, o institutie exterioara fiintei umane, care nu poate sa intervina in dinamica ei, ci doar sa o inteleaga si sa o utilizeze.
Dumitru Irimia precizeaza ca vorbirea are rolul de a apropia oamenii intre ei in cadru procesului de informare asupra unor evenimente din realitate, fapte de experienta, manifestari culturale, integrare profesionala s. a. Pe de alta parte, limba este cea care face posibila comunicarea intre oameni, ii apropie si consolideaza relatiile dintre acestia. ,,Ca ipostaza sociala a limbajului, limba este un instrument si produs al facultatii umane lingvistice mostenite, al gandirii si al unei anumite societati, cu date istorice, etno-psihice si de civilizatie specifice, care o diferentiaza de alte societati uman-istorice. Din aceasta perspectiva, limba se releva ca unul dintre axele centrale ale unitatii nationale si de diferentiere intre comunitati-natiuni [...] limba este produsul social-istoric al unei comunitati lingvistice interioara membrilor colectivitatii, dar independenta de vointa individuala a fiecaruia in parte, obiectiva si obiectivandu-se in procesul de comunicare individuala, prin care constiinta revolutionara a vorbitorului se confunda cu constiinta lui sociala." 
Putem afirma ca limba nu ia nastere decat prin vorbire pentru ca, in vorbit exista ,,fapte de limba" si ,,fapte de vorbire". Limba poate fi considerata ca existand in afara vorbitului si independent de vorbire, pe cand vorbirea nu poate fi conceputa in afara limbii si independent de ea.

Fisiere in arhiva (1):

 Limba - Fenomen social.docx

Bibliografie

Andre, Martinet, ,,Elemente de lingvistica generala", Editura Stiintifica, Bucuresti, 1970;
Cenac, Oana, ,,Curs de lingvistica generala"
Constantin Francu, ,,Curente si tendinte in lingvistica secolului nostru", Casa Editoriala Demiurg, Iasi, 1999;
De Saussure, Ferdinand ,, Curs de lingvistica generala", Editura Polirom, Iasi, 1998;
De Saussure, Ferdinand, ,,Scrieri de lingvistica generala", traducere de Luminita Botosineanu, Editura Polirom, Iasi, (ed. I, 2002);
Dumitru, Irimia, ,,Introducere in stilistica", Editura Polirom, Iasi, 1999;
Dumitru, Irimia, ,,Curs de lingvistica generala", Editura Universitatii ,,Al. I. Cuza", Iasi, 2011;
Eugen Coseriu, ,,Introducere in lingvistica", Editura Echinox, Cluj, 1999, (ed. II);
Eugen Coseriu, ,,Teoria limbajului si lingvistica generala", Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2004;
Eugeniu, Coseriu, , ,,Lingvistica integrala", in Nicolae Saramandru, ,,Interviu cu Eugeniu Coseriu", Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996.
Eugen, Munteanu, ,,Introducere in lingvistica", Editura Polirom, Iasi, 2005;
Henri, Delacroix, ,,Le langage et la pensee", Paris, 1930;
Ion, Coja, ,,Limitele comunicabilitatii prin limbaj", in Al. Graur, S. Stati, Lucia Wald (redactori responsabili), ,,Tratat de lingvistica generala", Editura Academiei RSR, Bucuresti;