Construcții comparative

Rodica Zafiu subliniază faptul că „construcțiile comparative sunt structuri sintactice complexe, realizate prin elipsă și reorganizare, specialitate pentru a exprima o comparație stabilă între două obiecte, calități, procese etc.- ridică multe probleme de interpretare, în diferitele modele sintactice. Considerăm că unele trăsături specifice ale construcțiilor comparative din română constituie date semnificative pentru o tratare a comparației din perspectivă tipologică și contrastivă, oferind argumente pentru unele soluții de analiză a fenomenelor similare din alte limbi.”

Pe de altă parte, GALR-ul susține că „construcțiile comparative sunt structuri sintactice specializate pentru a exprima o comparație stabilită între două obiecte, calități, procese etc. Comparația dispune de tipare sintactice specifice, fixate ca atare ( Ana e tot atât de deșteaptă ca Maria/ Ana și Maria sunt la fel de deștepte.), dar se poate realiza și prin formulări libere, în care conținutul specific este transmis prin mijloace preponderent lexicale, negramaticalizate ( de exemplu: Ana e deșteaptă și Maria e la fel.).”

Deci, câteva caracteristici ale construcțiilor comparative românești ce pot fi valorificabile dintr-o perspectivă contrastivă:

Specializarea parțială a mărcilor reperului (termenului comparant) pentru realizarea ca grup și ca propoziție,

Construcția comparației de egalitate cu sau fără marcă specifică a parametrului gradual (interpretabilă ca element corelativ),

Mobilitatea ordinii cuvintelor și posibilitatea de topicalizare,

Specializarea modificărilor și caracterul analizabil al secvenței mai mult,

Apropierea de coordonare și tendința de evoluție către construcții tipic coordonatoare.

Astfel, comparația poate fi calitativă - stabilind o analogie între două obiecte, procese, situații sau proprietăți (Casa e ca o ciupercă.) și cantitativă - realizând o evaluare a noțiunilor graduale prin raportare la un reper (Casa e mare cât un palat.). Comparația cantitativă presupune noțiuni scalare, graduale (caracteristice pentru adjectiv și adverb), cea calitativă implică noțiuni nonscalare (mai ales din sfera numelui și a verbului).

În semantica tuturor construcțiilor comparative există un element comun și unul diferențiator. Structuri sintactice foarte diferite separă comparația de inegalitate care se construiește cu un complement ce indică reperul, termenul în raport cu care realizează comparația. Complementul se realizează ca grup prepozițional, în care componentele decât sau ca impun cazul acuzativ unui nominal, comportându-se deci ca prepoziție: A crescut mai înalt decât mine. Statutul lui decât și ca a fost discutat în gramaticile românești, ezitându-se între o definire predominant etimologică („adverbe de comparație”) sau funcțională ( ca prepoziții). Realizarea prepozițională a comaparativului presupune ca element conjuncțional decât, mai rar, de cum: E mai înalt decât mine./A răspuns mai prost de cum te așteptai. Cele două elemente - de sursă relativă - sunt interpretate diferit: decât este considerat conjuncție, pe când de cum rămâne analizabil, ca adverb relativ în construcție prepozițională. Originea și evoluția lor sunt paralele, reflectând sudura diferită a prepoziției de cu adverbele relative-pereche: cantitativul cât și modalul cum. Situația în care reperul comparației este exprimat de decât sau ca urmate de nominale cărora elementele comparative nu le impun cazul, de grupuri prepoziționale sau adverbiale care își păstrează construcția din propoziția eliptică cu rol de comparant ( decât colegilor, decât la mare, ca azi). Există și situația hibridă în care mai multe repere se comportă diferit: nominalul care corespunde subiectului acceptă regim cazual, celelalte funcții alăturându-i-se: ca mine ieri la examen.

Comparația de egalitate utilizează pe ca - prepozițional și adverbial: Zâmbește la fel de frumos ca tine./Zâmbește fals ca la teatru. - și pe cum - conjuncțional: Zâmbește la fel de des cum îți place ție. Alte elemente comparative sunt cât - prepozițional, adverb și conjuncțional (E mare cât tine./Va ploua azi cât pentru o lună./E la fel de mare cât era ieri.) și precum (cu aceleași valori). Opoziția dintre cele două tipuri de compliniri se atenuează însă dacă ținem cont de faptul că mărcile grupului comparativ de egalitate pot fi interpretate ca elemente corelative ale complementului (care se pot grupa și cu elementul introductiv al acestuia:Merele sunt scumpe la fel ca piersicile./Plânge la fel cum plângi și tu.).