Avangardismul

Cuprins referat

I. APARITIA TERMENULUI DE AVANGARDA SI EVOLUTIA ACESTUIA
II. DEFINITII ALE AVANGARDEI
III. TRASATURI
IV. MODERNISM SI AVANGARDA
V. MISCARILE AVANGARDEI
VI. CONCLUZII

Extras din referat

I. APARITIA TERMENULUI DE AVANGARDA SI EVOLUTIA ACESTUIA
Termenul de avangarda apare folosit pentru prima data, cu o valoare metaforica, in a doua jumatate a secolului al XVI-lea, de francezul Etienne Pasquier, in Cercetarile Frantei: ,,Un razboi triumfator a fost declarat atunci ignorantei, un razboi in care indraznesc sa afirm ca Sceve, Beze si Peletier formau avangarda sau, daca vreti, erau inainte-mergatorii celorlalti poeti"(Calinescu, 2005, p. 103) . Astfel, pentru Pasquier, ,,avangarda" nu era decat o figura de stil sugestiva care exprima ,,sensul schimbarii si al evolutiei in literatura" (Calinescu, 2005, p. 106). Asadar, acesta nu lasa sa se inteleaga ca scriitorii pe care el ii punea sub semnul avangardei erau constienti de rolul lor. Ori, se stie ca, tocmai aceasta constientizare este de o importanta decisiva in doctrina avangardei.
Pana la mijlocul secolului al XIX-lea, termenul de avangarda nu a fost utilizat de artisti sau de oamenii de litere, ci mai ales de ,,utopisti sociali, de reformatori de diferite orientari si de ziaristi radicali" (Calinescu, 2005, p.112) 
In anii 1870, in Franta, desi termenul de avangarda isi pastra sensul politic mai larg, el a ajuns sa desemneze ,,micul grup de scriitori si artisti novatori care au transferat spiritul criticii radicale a formelor sociale in domeniul formelor artistice" "(Calinescu, 2005, p. 116). Se contureaza, astfel, doua avangarde: cea politica si cea artistica. Avangarda artistica se cladeste pe ideea libertatii depline si pe dorinta de a explora noi domenii ale creativitatii, pana atunci neexplorate.
Pana in primele decenii ale secolului al XX-lea, notiunea de avangarda a devenit complexa si a ajuns sa cuprinda toate miscarile literare noi care respingeau trecutul si care se inscriau pe linia experimentelor de tot felul.
II. DEFINITII ALE AVANGARDEI
Avangardismul se manifesta, in perioada interbelica, sub forma unei radicalizari a modernismului, un modernism extrem. Denumirea deriva de la termenul militar avangarda, care este ,,o mica trupa de soc, o unitate de comando, de mare initiativa, curaj si energie, care se strecoara spre liniile inamicului, infruntand multe riscuri si obstacole, pentru a deschide drum armatei in inaintare" (Adrian Marino).
Teoretician cunoscut al avangardei literare, poet, critic si istoric literar, Ion Pop afirma ca doua definitii ale avangardismului i-au retinut atentia:
Este vorba in primul rand despre definitia data de Adrian Marino intr-un articol din Dictionarul de idei literare: "recunoastem drept - avangarda-  [ ] orice curent (miscare, scoala, program) literar, care descopera si proclama cu violenta, in mod consecvent si sub orice forma ideea de noutate, de innoire." (Pop, 1969, p. 9)
De remarcat ca definitia termenului de avangarda se orienteaza dupa ideea generala de noutate. 
O alta definitie preluata de Ion Pop este de la Matei Calinescu, acesta pune accent pe esenta avangardei: "Actul de avangarda este deci, inainte de orice altceva, unul distructiv, polemic si noul e mai degraba un steag de lupta".
,,Cand se vorbeste despre fenomenul avangardist, acordul pare general in a-l defini prin si in legatura cu doua atitudini extreme: ruptura, negarea radicala a traditiei cultural-literare, si aspiratia catre o absoluta innoire a limbajului, catre o constructie pe teren virgin, pe tabula rasa, in afara oricaror tipare mostenite. " (Pop, 2017, p. 5)
Ion Pop considera ca aparitia avangardei poate fi definita ca o expresie a unei ,,crize precis circumscrise, din punct de vedere social, a literaturii si a artelor". Teoreticianul ilustreaza faptul ca avangarda apare ca o negare a tuturor formelor existente, poetul de avangarda dorindu-se in posesia unei depline libertati. 
In aceasta ordine de idei, Ion Pop ii acorda poetului de avangarda postura de magician, el putand transforma totul in poezie. De asemenea, creatorul propriu avangardei simte nevoia de a-ti innoi periodic disponibilitatile: in masura in care creeaza el si distruge.

Fisiere in arhiva (1):

 Avangardismul.docx

Bibliografie

-  Calinescu, Matei, Cinci fete ale modernitatii, Editura Polirom, Iasi, 2005.
-  Pop Ion, Avangardismul poetic romanesc, Editura Pentru Literatura, Bucuresti, 1969.
-  Pop, Ion, Avangarda in literatura romana, Editura Cartier Popular, Chisinau, 2017.
-  https://www.descopera.ro/cultura/15045125-dadaismul-curentul-artistic-initiat-de-romanul-tristan-tzara-in-urma-cu-104-de-ani , accesat la 25.10.2020.
-  https://concursurilecomper.ro/rip/2014/noiembrie2014/12-MihaelaVatamanu-Avangarda_literara.pdf?fbclid=IwAR07typWVgzKYtu3t681xklBeGGso--gsOjYvLEkqfFhY68RBGxGQ4TYjGs, accesat la 25.10.2020.
-  http://othes.univie.ac.at/26620/1/20130219_0348584.pdf?fbclid=IwAR1m1kfiuqkOzRVyL5qROkigyrSkRIHUpeCbWEeY7W5XYh4C_lqKf2r0dI, accesat la 25.10.2020.
-  https://doku.pub/documents/matei-calinescu-cinci-fete-ale-modernitatii-4qz35wxyjk0k, accesat la 25.10.2020.