Adam și Eva - Liviu Rebreanu

Liviu Rebreanu este un nume cu rezonanta decisiva in istoria criticii si istoriei literare, fiind unul dintre cei mai importanti scriitori romani ai tuturor timpurilor, prozator si dramaturg in acelasi timp, dar si membru titular al Academiei Romane. Originalitatea este cea careia i se datoreaza frumusetea lucrarilor scrise, iar romanul sau, “Adam si Eva” este cu mult diferit fata de anterioarele abordari literare. Intrebat de nenumarate ori de reporteri despre preferintele in legatura cu creatiile sale, nu a ezitat niciodata sa raspunda : “Adam si Eva mi-e cartea cea mai draga. Poate pentru ca intr-insa e mai multa speranta, daca nu chiar mangaiere, pentru ca intr-insa viata omului e deasupra inceputului si sfarsitului pamantesc, in sfarsit, pentru ca Adam si Eva e cartea iluziilor eterne ”. Astfel i-a fost raspunsul si la putina vreme dupa publicarea romanului, in 1925, dar si mult mai tarziu, spre sfarsitul carierei sale literare.

Pretextul romanului a fost reprezentat de o intamplare petrecuta in anul 1918, in Iasi: “Pe strada Lapusneanu, pe o rapaiala de ploaie, am intalnit o femeie cu umbrela. Din departare m-au uimit ochii ei verzi, mari, parca speriati, care ma priveau cu o mirare ce simteam ca trebuie sa fie si in ochii mei. Femeia mi se parea cunoscuta, desi imi dadeam seama ca nu am mai vazut-o niciodata. Din toata infatisarea ei, am inteles ca si ea avea aceeasi impresie. Am trecut privindu-ne cu bucurie si curiozitate, ca si cand ne-am fi revazut dupa despartiri de milioane de ani. Nu ne-am oprit insa, desi am fi dorit amandoi. Dupa ce am facut cativa pasi, mi-a parut rau ca nu m-am oprit si am intors capul. Facuse si ea aceeasi miscare, indemnata, desigur, de acelasi imbold. Pe urma a disparut pentru totdeauna...”. Miscat de aceasta intamplare, Rebreanu se intoarce acasa si scrie un roman avand ca tema centrala reincarnarea si cautarea nesfarsita a perechii ideale, fiind dominat de fantezie pura.

„Adam si Eva” cuprinde sapte povesti independente de iubire, de natura realista si psihologica, cu viguroase evocari de culoare locala, fiecare dintre acestea avand loc intr-o alta atmosfera istorica si intr-o alta civilizatie a omenirii, toate fiind complet diferite, dar legate de un fir unitar. Autorul adopta tema credintei in reincarnare, fiind vorba despre protagonistii cuplului arhetipal, cuplul ideal, care se cauta si se reintregesc de abia in a saptea treapta istorica a evolutiei pamantesti. Fiecare capitol poarta numele celor sapte personaje feminine care influentează destinele eroilor prin iubire, regasirea echilibrului si redobandirea spiritului pur - Navamalika, Isit, Hamma, Servilia, Maria, Yvonne si Ileana. Prezentarea celor sapte povestiri, in care sufletele pereche se regasesc intamplator, au si revelatia regasirii fericirii supreme, dintr-un simplu schimb de priviri, pentru ca apoi sa sfarseasca tragic. Educatia, modul de a aborda faptele realitatii, mentalitatea si atitudinea personajelor din unele capitole nu doar ca sunt diferite, ci uneori chiar diametral opuse. Personajul principal este, semnificativ, profesorul de filosofie Toma Novac, cel care se îndrăgostește iremediabil de Ileana, femeia pe care o întâlnește întâmplător pe stradă. El ne este prezentat succesiv, pe cuprinsul cărții, in cele sapte povestiri astfel: păstor în vechea Indie, guvernator în Egiptul Antic, aristocrat carturar din Mesopotamia, cavaler roman, călugăr german în Evul Mediu, medic in Franta in timpul Revolutiei si profesor universitar in Romania anilor 1920, cu unicul tel de a ajunge la sufletul de care depinde. Toate încercările metempsihotice ale profesorului de a se reuni cu cea care i-a furat într-o fracțiune de secundă inima sunt dominate de ideea singularității: „Un bărbat din milioanele de bărbați dorește pe o singură femeie din milioanele de femei. Adam și Eva!”.