Limbaje de Modelare a Sistemelor Multiagent

In privinta limbajelor care sa faciliteze comunicatia in Sistemele Multi Agent cele mai cunoscute pana in prezent sunt KQML (Knowledge Query and Manipulation Language) si KIF (Knowledge Interchange Format). Acestea se refera la nivele diferite ale comunicatei. Astfel, KQML ofera un invelis pentru mesaje, in asa fel incat sa poate fi specificat in mod clar aspectul intentional pe care il urmareste agentul transmitator. Acest mesaj nu se ocupa de detaliile de continut ale mesajului, chestiune care poate fi rezolvata in KIF. Acesta este un limbaj care permite exprimarea cunostintelor particulare unui anumit univers de discurs.

KQML

KQML (Knowledge Query and Manipulation Language) este un limbaj si protocol pentru schimbarea informatiei si a cunostiintelor. Este parte integranta a unui limbaj mai complex, ARPA Knowledge Sharing Effort ce este concentrat pe dezvoltarea tehnicilor si metodologiei contruirii bazelor de cunostiinte pe scara larga ce pot fi impartite si reutilizate. KQML este in acelasi timp un format de mesaje si un protocol de manipulare a mesajelor ce suporta schimbarea de cunostiinte intre agenti in timpul executiei. KQML poate fi folosit ca un limbaj pentru o aplicatie a carei destinatie este interactiunea cu unul sau mai multe sisteme inteligente ce pot schimba intre ele informatii pentru a rezolva o problema.

KQML este concentrat pe un set extensibil de mesaje ce definesc operatiile permise intre agenti. Mesajele contin un substrat de la care poate pleca dezvoltarea modelelor la nivele superioare pentru interactiuni intre agenti cum ar fi negocierea. In plus, KQML vine cu o arhitectura de baza pentru impartirea informatiei ce consta intr-o clasa de agenti definiti ca mijlocitori ai comunicatiei ce vor coordona interactiunea dintre agenti. Ideile ce sustin evolutia design-ului KQML sunt in momentul de fata explorate cu ajutorul unor sisteme prototip experimentale ce sunt folosite pentru a crea un suport de studiu in diverse arii precum ingineria concurenta, designul inteligent sau planificare si programare inteligenta.

KQML a fost introdus ca un limbaj al comunicatiei in SMA, care sa defineasca formatul

mesajelor. Ideea a fost aceea de a separa semantica protocolului de comunicatie, care trebuie

sa fie independenta de domeniul de luc ru, de semantica mesajului care se transmite (a

continutului mesajului), care va fi dependenta de universul de discurs. Pentru a comunica

agentii trebuie sa foloseasca acelasi protocol de comunicatie si acelasi invelis al mesajelor,

deci trebuie sa foloseasca toti limbajul KQML atunci cand transmit mesaje, chiar daca pentru

continutul mesajelor pot folosi limbaje diferite. Sintaxa limbajului este suficient de simpla,

amintind din nou de LISP sau CLIPS, dar si de unele aspecte ale programarii orientate pe

obiecte. Astfel, in KQML mesajele vor fi de forma:

(<tip-mesaj>

:sender <simbol>

:receiver <simbol>

:language <simbol>

:ontology <simbol>

:content <expresie>

unde dupa tipul mesajului, care poate fi privit ca si numele unui obiect, numele respectiv fiind

unul din cele cateva tipuri pe care le admite KQML, apar perechi de forma atribut – valoare,

precedate de semnul “:” Atributele sunt ca niste cuvinte cheie, identificand prin valoarea care

urmeaza pe cel care transmite mesajul (sender), pe cel caruia ii este adresat (receiver),

limbajul in care este exprimat continutul mesajului (language). Atributul ontology clarifica

terminologia pe care o foloseste continutul mesajului, iar continutul (atributul content) va

putea fi exprimat pe baza limbajului si a ontologiei precizate. Este de mentionat ca ordinea in

care apar perechile atribut – valoare in corpul mesajului nu are importanta, receptorul sau

receptorii, prin procedura de decodificare, stiind sa-si ia informatiile necesare din valorile

atributelor corespunzatoare. Se remarca faptul ca semantica pentru KQML este independenta

de domeniu, iar semantica pentru continutul mesajului este definita de valorile atributelor

language, ontology si content. Astfel, orice mesaj capata un invelis care este usor de

decodificat de toti agentii. Pentru a intelege insa si continutul mesajului agentul receptor

trebuie sa foloseasca limbajul precizat si sa aiba acces la ontologia specificata.

Atunci cand este necesara stabilirea unei corespondente precise intre un mesaj si raspunsul la acesta, transmitatorul va folosi atributul :reply-with urmat de o valoare care va identifica raspunsul, iar receptorul va raspunde cu atributul :in-reply-to, insotit de aceeasi valoare ca in mesajul continand intrebarea. Acesti parametri vor fi folositi in cazul unui schimb de mesaje de tip asincron, adica acela in care agentul transmitator, dupa ce a lansat un mesaj intrebare isi contiuna activitatea (prin elemente ale perceptiei sau actiuni), urmand ca la momentul cand primeste raspunsul sa- l poata identifica si folosi pe baza valorii atributului :in-relpy-to. Un schimb de mesaje sincron este unul in care dupa lansarea unui mesaj agentul transmitator ramane in asteptare, pana la primirea raspunsului.