Generalități, noțiuni de bază în IIE

Tema 1. Generalităţi. Noţiuni de bază

1. Aspecte generale privind societatea informaţională

2. Noțiuni de bază

3. Infrastructura Informaţională

4. Resurse Informaţionale

1. Aspecte generale privind societatea informaţională

Societatea informaţională este o formă nouă a civilizaţiei umane, mult mai

perfectă, în care accesul egal şi universal la informaţie, în corelaţie cu o infrastructură

informaţională şi de comunicaţii dezvoltată, contribuie la o dezvoltare social-economică

durabilă, reducerea gradului de sărăcie, îmbunătăţirea calităţii vieţii, la integrarea în

Uniunea Europeană.

Altfel spus, Societatea Informaţională reprezintă un model social care presupune

că o parte semnificativă a interacţiunii dintre indivizi, respectiv dintre aceştia şi

autorităţi, să fie bazată pe utilizarea tehnologiilor informaţiei şi comunicării. Principalele

avantaje sunt considerate a fi accesul mai rapid la informaţie şi modalităţile mai simple

de a comunica la distanţă.

Se poate afirma, de asemenea că, societatea informaţională reprezintă o expresie a

erei informaţionale. Trebuie sa fim conştienţi de faptul ca informaţia devine o resursa

strategică şi fundamentală, analoaga capitalului din societatea industrială.

Totodată, constituirea societăţii informaţionale este o problemă de ordin global,

problemă care constituie o preocupare la nivelul cel mai superior. În acest sens, în ţările

industrial dezvoltate ca Japonia, SUA, în unele ţări din Uniunea Europeană, au fost

lansate programe guvernamentale.

Uniunea Europeana a declarat ferm ca această tendinţă obiectivă a societăţii

moderne este pentru ea o prioritate politică, elaborând în acest sens recomandări de mare

importanţă.

Dezvoltarea Societăţii Informaţionale a fost unul dintre cele mai importante

scopuri ale politicii Uniunii Europene, de când Tratatul de la Maastricht din 1993 a dat

Uniunii Europene responsabilitatea integrării reţelelor transeuropene în transporturi,

energie şi telecomunicaţii. Termenul de Societate Informaţională si-a propus, de la

început, să înglobeze mulţimea de politici, iniţiative şi investiţii necesare trasării

creşterii economice şi a competitivităţii şi să sprijine dezvoltarea unei societăţi

puternice, bazată pe crearea şi utilizarea de cunoştinţe, produse şi servicii.

Statele Unite deţin deja un avans considerabil în aceasta direcţie, fiind vizibile

rezultate remarcabile. Majoritatea locurilor de munca create in SUA în ultimul deceniu

provin de la întreprinderi de 3-15 oameni, având ca profil tehnologia informaţiilor şi

serviciile asociate. Acest lucru a fost posibil printr-o decizie politică. SUA investeşte în

acest domeniu cu peste 100 miliarde de dolari mai mult decât Europa.

1

În contextul celor menţionate, trebuie menţionat că, necesara şi promiţătoarea

integrare europeană nu poate ocoli integrarea informaţională, în primul rând pentru ca

informaţia este un factor de supraordonare în societatea contemporană şi apoi pentru că,

integrarea însăşi este un proces cu caracter informaţional. Toate structurile chemate să

organizeze şi să vehiculeze informaţii sunt, prin natura lor, focare şi piloni ai integrării,

relee indispensabile pentru înţelegerea esenţialelor comune şi esenţialelor particulare.

Priorităţile legate direct de imperativele integrării informaţionale europene se

structurează pe doua nivele: naţional şi nivelul european.

P riorităţile naţionale reprezintă rezultatul unei abordări sistemice a relaţiei dintre

cadrul european şi cadrul naţional şi subînţelege, în general, realizarea unei politici,

strategii şi a unui plan concret de acţiuni în domeniu.

La nivel european, precizarea opţiunilor prioritare este mai greu de stabilit.

Integrarea are dificila misiune de a nu stopa evoluţia unora, de a accelera dezvoltarea

altora şi de a construi, în final, o realitate nouă, cu un potenţial informaţional disponibil,

în integritatea lui, oricărui tip de cerinţe, oriunde ar fi acestea exprimate.