Dinamica vietii moderne, transformarile permanente in toate sferele de activitate umana inainteaza exigente sporite in ceea ce priveste profesionalismul unui specialist si, in primul rand, capacitatea de abordare creativa in solutionarea diverselor probleme de importanta social-culturala. In acest context, apar deosebit de actuale procesele de perfectionare si de modernizare a sistemului de pregatire a specialistilor, in general, si ale celui in domeniul pedagogiei artelor, in special. O incercare metodologica in perimetrul angajamentului artistic al elevului intr-o viziune de ansamblu este o sugestie oportuna in vederea structurarii unei activitati specifice de valorificare a artei. In corespundere cu etapele procesului de creatie sunt examinate trei grupe functionale de baza ale competentei creative: perceperea artistico-plastica; gandirea artistico-plastica; activitatea artistico-plastica. Perceperea artistica include urmatoarele caracteristici: integritatea, intelegerea, asocierea, aperceptivitatea, selectivitatea. Gandirea artistico-plastica reprezinta gandirea intuitiv-imaginara si gandirea abstracta si teoretica. Momentele specifice ale activitatii artisticoplastice sunt reprezentate de expresivitatea limbajului plastic, capacitatile senzomotorii, capacitatile analizatorului vizual si competenta de finisare. Aceste aspecte sunt specificate si precizate in corespundere cu particularitatile activitatilor compozitionale in domeniul artei. Punctul Ca element de expresie a limbajului plastic, este invizibil si are semnificatia unui inceput. Compozitia poate incepe de la punctul plastic si astfel ia nastere spatiul plastic. Mai poate fi definit ca forma plana sau spatiala, cu dimensiunile reduse in raport cu marimea suportului. Pot fi considerate puncte figurile geometrice de baza, triunghi, patrat, cerc etc., atunci cand au dimensiuni foarte mici, formele naturale de mici dimensiuni precum si acele forme care par mici datorita departarii. Orice compozitie poate incepe cu simpla asezare a punctului pe suport, prin care se creeaza spatiul plastic. Este cea mai mica forma de baza in raport cu suprafata tabloului si cu celelalte forme cuprinse in spatiul acestuia. De la punctul plastic, prin miscarea lui, se formeaza doua elemente: linia si suprafata, si printr-o distribuire inegala a punctelor se pot sugera forma si volumul. Ca agent al miscarii uniforme liniare, care se deplaseaza in directii diferite, punctul poate sa dezvolte o retea. Prin manipularea punctului se pot obtine efecte de genul aerat-concentrat, mic-mare, ordonat-dezordonat. In artele plastice punctul este folosit in diferite ipostaze: Ca mijloc de exprimare a efectului spatial, a volumului, a umbrei si luminii, a texturii, a structurii etc. Aceste efecte se obtin prin diferentieri de: - marime si desime a punctelor;
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
