Descrierea comparativă a instrumentelor de HTML

Introducere

Realizarea unui pagini web presupune cunoaşterea limbajului HTML (HyperText Markup Language). Acesta e un limbaj de programare, introdus de Tim Berners-Lee. Fiind un limbaj de marcare, HTML nu utilizează instrucţiuni sau comenzi, ci etichete, acestea fiind numite şi balize, elemente sau tag-uri.

Unul din primele elemente, fundamentale de altfel, ale WWW (World Wide Web) este HTML, standard ce descrie formatul primar în care documentele sunt distribuite şi văzute pe Web. Multe din trăsăturile lui, cum ar fi independenţa faţă de platformă, structurarea formatării şi legăturile hipertext, fac din el un foarte bun format pentru documentele Internet şi Web. Primele specificaţii de bază ale Web-ului au fost HTML, HTTP şi URL. HTML a fost dezvoltat iniţial de Tim Berners-Lee la CERN în 1989. HTML este un limbaj bazat pe SGML (Standard Generalized Markup Language), o aşa-numită aplicaţie a acestuia. SGML este un standard internaţional (ISO-8879) aprobat în 1986. HTML a fost iniţial văzut ca o posibilitate pentru fizicienii care utilizează computere diferite să schimbe între ei informaţie prin mijlocirea Internetului. Erau prin urmare necesare câteva condiţii esenţiale: independenţa de platformă, posibilităţi hipertext şi structurarea documentelor. HTML este utilizat pentru a structura informaţia unei pagini web, pentru a stabili partea de început, titlul, conţinutul paginii şi încheierea pagini. Aceste informaţii se realizează prin tagurile HTML care explică browserului cum să afişeze textul pe ecranul monitorului. Tag-urile în limba engleză înseamna "eticheta". Pentru a se putea deosebii de textul propriuzis, tag-urile sunt incluse între paranteze speciale şi anume < şi >. De obicei tagurile sunt folosite în perechi, de exemplu pentru a scrie un text cu caractere îngroşate se foloseste partea de deschidere a tagului <b>textul propriuzis</b> şi la încheiere se foloseşte acelaşi marcaj la care se adaugă semnul / care specifică că acolo se închide marcajul cu acelaşi nume deschis anterior.

Versiunile de început ale limbajului, erau destul de limitate, dar mai apoi, odată cu dezvoltarea web-ului şi apariţia mai multor browsere, au fost introduse mai multe taguri, elemente şi atribute pentru un impact şi o structurare a informaţiilor dintr-o pagina mult mai bune. Deşi browserele actuale pot afişa o pagina web chiar dacă sintaxa limbajului acelei pagini nu este corectă, este de preferat să se respecte standardele, asa fiind siguri că acea pagină se va vedea aproximativ la fel pe orice browser. Spun "aproximativ" şi nu "la fel", deoarece sunt unele browsere care nu respecta întru totul standardele.

În continuare, o să încerc să vă explic câte ceva despre structura şi sintaxa unui document HTML.

Despre tag-uri

Tag-urile nu sunt altceva decat niste marcaje sau etichete pe care limbajul HTML le foloseste alaturi de texte pentru a ajuta browser-ul de internet sa afiseze corect continutul paginii web.