I. Strategii de ideologizare si mitologizare S-a remarcat ca: ,,Oriunde apare in opera lui Eminescu, istoria - cea nationala in primul rand - se va contamina cu elemente mitice si utopice. Toata ravna de arhivar a poetului, tot interesul sau pentru o istoriografie nationala pe masura trecutului pierdut in legenda nu pot stavili un proces de mitizare a istoriei - atat de tipic, in fond naturilor poetice, atat de comun in romantism." Constienti de densitatea si calitatea bibliografiei pe aceasta tema, vom cauta sa identificam cateva trasaturi mai putin analizate, din varii motive, de exegeti, din spectrul larg al acestei problematici, sintetizabila pe patru paliere: 1. Modalitati (strategii) specifice de interpretare a istoriei prin poezie - care este si cea mai generala si cuprinzatoare; 2. Critica implicita asupra receptarii istoriei de catre contemporanii lui Eminescu; 3. Relaxarea discursului poetic (prin ironie, parodie si intertextualitate) in texte (conjuncturale) cu tema istorica; 4. Receptarea momentelor din prezent cu potential istoric. Pe fondul acestor aspecte, ma voi focaliza pe antiteza perspectivei istorice din Scrisoarea a III-a, solemna si construita pe opozitia prezent - trecut (varsta de aur) si cea ironic-parodica din Umbra lui Istrate Dabija-Voievod. Intr-adevar, istoria devine, la Eminescu, jocul dintre mit si ideologie: ,,locul care nu exista", respectiv ,,locul bun/ fericit". Potrivit lui Sorin Antohi, Mihai Eminescu a manifestat o atractie a fantasmelor unor origini ideale, o completare dintre viziunea imaginativa asupra ,,telos-ului" si contractul social. Particularitatile utopice, regasite la Eminescu, au reprezentat sfarsitul lumii dacice si Evul Mediu romanesc, hiperbolizand deliberat si oferind o destindere a transfigurarilor in poezia sa, dubland perspectiva pasoptista, care imprumutase arsenalul ideologic al Occidentului, caruia constiinta junimista i se impotrivea intr-o oarecare masura. Este arhicunoscut ca Mihai Eminescu percepe societatea moderna ca fiind incapabila de eroism si creeaza astfel mituri din marii domnitori ai tarii. Lucian Boia il caracterizeaza pe Eminescu: ,,...poet si ideolog (recuperat ideologic dupa 1900, atat de interbelici, cat si de comunism), cu un nationalism imblanzit prin europenism si un europenism diluat prin nationalism" . Lucian Boia remarca faptul ca inclusiv un istoric precum Ion Scurtu a sesizat, in siajul ideologiei nationalist-comuniste, urmatoarele: ,,Patru sunt pilonii existentei noastre: vechimea, continuitatea, independenta si unitatea". Iar Eminescu a reflectat asupra acestor puncte cheie, de unde necesitatea de mitizare a originii si a unei apartenente nobile a neamului romanesc. Inchinand versuri si texte unor figuri istorice (eroice) nationale (Mircea Cel Batrand, Mihai Viteazul, Stefan Cel Mare), Eminescu a oferit o ,,ontologie sociala" fantastica si a facut apel la constiinta omului din prezent spre a se realiza ca o natiune, in genere, ce traieste prin eroii sai mitificati. Pe de alta parte, intr-un vers ca ,,Dar lasati macar stramosii ca sa doarma in colb de cronici" exprima acea critica implicita, de care aminteam la inceput, adusa modului in care contemporanii se raporteaza la istorie. Sugereaza ca nu toti sunt demni sa reactualizeze naratiunile identitare ale istoriei.
1. Antohi Sorin Civitas imaginalis,Istorie si utopie in cultura romana, Iasi, Editia a II-a revazuta cu un post-scriptum din 1999, Editura Polirom, 1999; 2. Lucian Boia Istorie si mit in constiinta romaneasca , Bucuresti, Editura Humanitas, 2011; 3. Calinescu G. Opera lui Mihai Eminescu, Bucuresti, Editie ingrijita de I. Mihaila, volumul II, Editura Academiei Romane, 2000; 4. Mihai Eminescu POEZII, Bucuresti, Editie adnotata, Selectie,cronologie si note de Catalin Cioaba, Editura Humanitas, 2014; 5. Vera Calin Romantismul, Bucuresti, Editura Univers, 1970 . 6. Zub Al. Junimea , Implicatii istoriografice, Iasi, Editura Junimea, 1976;
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).