Scoala Ardeleană

Scoala Ardeleana a fost o importanta miscare culturala generata de unirea mitropoliei romanilor ardeleni cu Biserica Romano-Catolica, act in urma caruia a luat nastere Biserica Romana Unita cu Roma. Reprezentantii Scolii Ardelene au adus argumente istorice si filologice in sprijinul tezei ca romanii transilvaneni sunt descendentii directi ai colonistilor romani din Dacia. Aceasta teza este cunoscuta si sub numele de latinism.

Scoala Ardeleana s-a inscris in contextul iluminismului german (Aufklarung), sustinut in plan politic de iozefinism. Diferenta fata de iluminismul francez este data de faptul ca Scoala Ardeleana nu a constituit un curent anticlerical, miscarea culturala transilvaneana pornind tocmai din sanul Bisericii Catolice.

Scoala Ardeleana a contribuit nu numai la emanciparea spirituala si politica a romanilor transilvaneni, ci si la a celor de peste munti. Unul din documentele cele mai importante elaborate il constituie petitia Supplex Libellus Valachorum (1791, 1792), o cerere adresata imparatului Leopold al II-lea, in vederea recunoasterii natiunii romane ca parte constitutiva a Marelui Principat Transilvania.

O alta realizare a Scolii Ardelene a fost introducerea grafiei latine in limba romana, in locul scrierii chirilice, si tiparirea primului dictionar cvadrilingv al limbii romane, Lexiconul de la Buda.

Principalele centre au fost: Blaj, Oradea, Lugoj, Beius.

Reprezentantii cei mai notabili au fost: Petru Maior, Samuil Micu, Gheorghe Sincai, Ion Budai Deleanu.

Originile miscarii

Aparuta la sfirsitul secolului al XVIII-lea, miscarea iluminista transilvaneana isi are radacinile si explicatia cu trei secole in urma. In 1437, dupa Rascoala de la Bobilna, cele trei natiuni, ungurii, sasii si secuii semneaza pactul Unio trium nationum, prin care romanii, exclusi de la drepturile sociale, politice si religioase, deveneau o natiune tolerata in Transilvania. In 1784, Rascoala lui Horia, Closca si Crisan zguduie din temelii Imperiul Habsburgic, pretinzind schimbarea imediata si radicala a orinduirii existente. Suspectati de a fi pactizat cu rasculatii, corifeii Scolii Ardelene vor fi prigoniti de autoritati. Scoala Ardeleana a fost o miscare culturala complexa si neomogena, reflectind o perioada istorica: procesul de formare a burgheziei si a natiunii romane la sfirsitul secolului al XVIII-lea si inceputul secolului al XIX-lea.

Etapele Scolii Ardelene

- Etapa pregatitoare, prin lupta pentru revendicari politice si nationale dusa de Inocentiu Micu-Klein, episcopul romanilor uniti, care cere drepturi si libertati pentru romanii din Transilvania, in schimbul unirii cu biserica romana (Sinodul de la Blaj);

- Etapa de elaborare si afirmare a ideologiei nationale: formularea crezului latinist extremist atit pe plan filologic cit si istoric, dezvoltarea invatamintului romanesc;

- Etapa pronuntat iluminista in care carturarii se opun actiunii de deznationalizare a romanilor intreprinsa de intelectualitatea maghiara.

Trasaturile miscarii

- Caracterul politic: in 1791, burghezia romana in formare trimite la Viena noului imparat Leopold al II-lea, memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum, in care cer, pe un ton moderat, drepturi egale cu ale celor trei natiuni. In ciuda tonului pasnic al revendicarilor, Dieta transilvana, careia ii este trimis memoriul de la Viena, il respinge categoric;

- Caracterul iluminist: izolata prin refuzul rezolvarii memorandumului, prea slaba economic si politic pentru a initia o miscare revolutionara, burghezia romana se concentreaza intr-o miscare de emancipare nationala pe plan cultural. Se infiinteaza numeroase scoli cu predare in limba romana (Gheorghe Sincai infiinteaza 300 de scoli), se tiparesc calendare, catehisme, manuale, carti de popularizare a stiintei, carti populare pentru patrunderea informatiei in masele populare largi;

- Caracterul erudit: carturarii iluministi au depus eforturi pentru trezirea constiintei nationale in urmatoarele domenii:

-

o Istoria: au incercat sa impuna ideea originii pur latine a poporului roman, vehiculind teoria exterminarii dacilor:

-Samuil Micu, Istoria si lucrurile si intimplarile romanilor - cuprinde idei moderne, iluministe, dar relateaza sec evenimentele sau copiaza pasaje intregi din cronici;

-Gheorghe Sincai, Hronica romanilor si a mai multor neamuri - dovedeste mai mult spirit critic si o informatie mai bogata, opera fiind plina de rivna in sustinerea adevarului;

-Petru Maior, Istoria pentru inceputul romanilor in Dachia - caracter polemic, fiind mai degraba un pamflet de idei decit o cronica, dar fara talent literar.

-

o Lingvistica: au sustinut ideea originii pur latine a limbii noastre, cerind scrierea cu alfabet latin si scrierea etimologica:

-Samuil Micu si Gheorghe Sincai, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae - face o paralela intre latina si romana. Ei propun eliminarea cuvintelor de alta origine si inlocuirea lor cu neologisme latinesti;