Opera Sarmanul Dionis reprezinta una dintre cele mai valoroase creatii ale poetului national Mihai Eminescu. Subiectul, structura, tematica, tehnicile artistice au contribuit la dezvoltarea prozei romanesti, prin simbolism dechide seria scrierilor poetice care intrunesc lirismul cu fantasticul, meditatia filosofica cu oniricul si straturile abisale ale fiintei omenesti. Eminescu, considerat de critici drept ultimul mare romantic european a fost un deschizator de drumuri in lirica si epica romaneasca. Nuvela prezinta aventurile neobisnuite parcurse de un erou cu o dubla identitate (Dan - Dionis) rezultat al filosoficului in sine sau raportat la sursele kantiene si shopenhauriene. Eminescu expune ideea mantuirii prin iubire, imaginea casta infiorat candida a iubirii, dragostea serafica, infuzata de voluptati diafane, un sentiment contemplativ, sublimat al fanteziei, o reverie romantica. Exprima farmecul de inedit al perspectivelor imaginare, ipotetice. Fantasticul este lipsit de orice logica si presupune imprejurari care trec de limitele experientei si ale realitatii, deaceea eroul isi alege visul ca o evadare din contingent, ca singura cale de a atinge transcendentul. Visul da frau liber imaginatiei care poate face totul posibil si se inchide in el pentru ca simte ca numai in intitmitate poate patrunde esenta, o implinire a dorintelor refuzate de constiinta. Sufera ca este ignorat ca nu poate fi iubit nici macar urat din cauza conditiei materiale: orfan, sarac, fara speranta, iubitor de singuratate, complet dezinteresat de supravietuire. Insa este superior prin nesecata sete de cunoastere a intelectului, captat pe deplin de lumea ideala, contempland universul cu atributul absolut prin reverie = se compenseaza prin vis. Strada, cafeneaua, locuinta lui Dionis - casa veche si darapanata sunt apasate de blestemul descompunerii totul se afla in haos si singurul element feeric este luna. Aceasta atmosfera este completata de caracteristicile viziunii romantice: tanar, palid, melancolic, nasterea sa insasi neobisnuita prin destinul tragic al parintilor, un eu trist si confuz separat de witz, tipic poetului ideal desavarsit spiritual si intelectual. Dar aceasta lipsa de comunicare, singuratatea, interiorizarea transforma omul modern in cel arhaic, il duce in apropierea edenului, il converteste si poate ilumina pervertirea chipului lui Dumnezeu in om, ii ofera posibilitatea sa atinga exceptionalul chiar numai prin intermediul oniricului. Dionis isi doreste sa gaseasca cauza spatiului si timpului, sa descopere prin interzisul, primordialul, magicul, misteriosul in insasi fiinta lui. Aspiratia la eternitate ajunge sa o cunoasca, sa se initieze in sacralitate, in tainele sfinte prin intermediul magicului, oniricului dar nu se multumeste si lasa demonicul sa-i patrunda fiinta. El simte trairile celeilalte identitati (Dan), deziluzia de a trai in contingent, conditia tragica a dezmarginirii si traieste intr-o lume premergatoare prin faptul ...
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.