Problematica geniului la Eminescu

Extras din referat Cum descarc?

MIHAI EMINESCU - TEME ABORDATE IN OPERELE SALE
Mihai Eminescu reprezinta continuitatea culturii si literaturii romane, in ceea ce a realizat ea pana la Eminescu, deschizand, prin modernitatea totala a gandirii si creatiei eminesciene, drumul spre si mai deplinele impliniri, fara insa sa poata fi eludata contributia si prezenta continua a poetului nationa
Timpul - cu sentimentul straniu al ireversibilitatii
Cosmicul - infinitul
- geneze ori prabusiri cosmice
- luna, soarele, stelele, luceferii, cerul
- zborul intergalactic
- haosul
Conditia creatorului de geniu:
- "Scrisoarea I"
- "Scrisoarea III"
- "Imparat si Proletar"
- "Luceafarul"
Teme abordate Istoria - cu ideea de patrie 
- panorama a desertaciunilor: "Memento mori"
- mister al etnogenezei: "Decebal", "Strigoii"
- meditatia patriotica: "Scrisoarea III"
- solititudine: "Glossa", "Oda (in metru antic)", "Luceafarul"
Natura, vazuta ca: 
- personaj mitic: "Revedere"
- realizare metafizica: "Mai am un singur dor"
- cadru fizic: "Scrisoarea I", "Sara pe deal", "Lacul"
IPOSTAZE ALE GENIULUI
(schema si dezbatere)
Cugetatorul - "Scrisoarea I"
Relatia omului de geniu cu societatea omeneasca si cu posteritatea - "Scrisoarea I"
Ipostaze ale Hyperion - inger
geniului - demon
Intelept - "Glossa"
Creator - "Oda (in metru antic)"
Capodoperele eminesciene "Scrisoarea I", "Luceafarul", "Glossa" si "Oda (in metru antic)" pun in valoare marea capacitate de sinteza filosofica si de creatie, ceea ce a determinat variate analize, unele exhaustive, altele partiale. 
Teme aproape comune: conditia omului de geniu, cosmogonia, timpul si mai ales perfectiunea artistica constituie laitmotivul creatiilor mentionate.
"Scrisoarea I", poem cu o structura romantica, filosofic abordeaza relatia omului de geniu cu timpul si societatea marginita, nasterea, evolutia si dramatica previziune a stingerii sistemului cosmic. Poemul releva dubla ipostaza a omului de geniu, a cugetatorului - pe de o parte, meditatia filosofica asupra marilor probleme, precum si satira determinata de relatia omului de geniu cu societatea incapabila a intelege conditia geniului.
In tabloul grandios al omenirii si al tuturor formelor de existenta, poetul introduce imaginea batranului dascal, care "uscativ, asa cum este, garbovit si de nimic", "intr-un calcul fara capat tot socoate si socoate" la trecutul si viitorul lumii, la tainele si vesnicia universului. 
Batranul are puteri nelimitate , poate tine in degetul sau mic "universul fara margini" si care incearca sa dezlege "noaptea-adanca a vesniciei".

Fisiere in arhiva (1):

 Problematica Geniului la Eminescu.doc