Comedia este o specie a genului dramatic, cu o intriga ce reliefeaza discrepanta dintre aparenta si esenta, dintre masca si fata. Ea satirizeaza aspecte sociale , moravuri ale epocii in scopul inlaturarii tarelor sociale. Sunt implicate personaje comice , antrenate intr-o actiune comica ,ce nu le pericliteaza existenta, menita sa provoace rasul spectatorilor sau cititorilor. Ironia, umorul, sarcasmul si satira sunt mijloace care sustin comicul. Comedia isi are originiile inca din Antichitate, iar la baza acesteia stau piesele cu satiri. Acestia erau creaturi jumatate om, jumatate tap si faceau parte din alaiul zeului Dionisos, protectorul Atenei. Comedia este definita de obicei prin opozitie cu tragedia. Tragedia tine cont de unitatea de actiune si de timp, pe cand comedia se bazeaza pe loviturile soartei. Tragedia face mereu referi la trecut, si utilizeaza un limbaj solem, dar construieste si personaje exceptionale, eroi exemplari ce sfarsesc tragic prin moarte sau infrangere in fata unor forte mult mai puternice . In schimb, comedia se refera la prezent anticipand viitorul, promoveaza stilul oralitatii si construieste caricaturi si tipuri umane, avand un final comic, fara intamplari triste. Ion Luca Caragiale a fost si a ramas cel mai mare dramaturg roman al tuturor timpurilor. El este unul din marii clasici ai literaturii noastre, dar si un realist ce surprinde secvente din viata oamenilor obisnuiti, cu defecte, calitati si slabicuni, pe care le satirizeaza, le critica intr-un mod comic. Realismul impune o gandire veridica a realitatii, obiectivitate, spirit critic, personaje tipice in imprejurari tipice. De asemenea sunt create personaje multilaterale: arivistul, demagogul, avarul, inadaptabilul. Stilul acestui curent literar se caracterizeaza prin limbaje din toate medile sociale, dar si prin viziunea monografica, descrierea cotidianului, uratul, raul si comicul acestea fiind tot particularitati ale realismului. Caragiale poate fi perfect incadrat in tiparul unui scriitor realist, obiectiv deoarece putem afirma ca scrierile sale obiective construiesc personaje tipice, multilaterale, ce apartin mai multor medii sociale, si nu reprezinta intruchipari ale idealului, putand fi criticate datorita faptului ca sunt inferioare din punct de vedere intelectual, moral si social, dar se pretind a fi adevarate modele pentru "sotietate". A scris patru comedii (O scrisoare pierduta, Conu' Leonida fata cu reactiunea, O noapte furtunoasa, D-ale carnavalului), o drama (Napasta), precum si o serie de povestiri, nuvele si schite. In scrierile sale, Caragiale abordeaza mai multe domenii: scoala, justita, politica, familia, indreptandu-se catre existenta cotidiana a oamenilor marunti. In opera O scrisoare pierduta, Caragiale prezinta un minor eveniment din viata elitei provinciale. Tema este satirizarea vietii politice de la sfarsitul secolului XIX, intr-un moment de varf, alegerile. Actiunea piesei O scrisoare pierduta publicata in 1884, se petrece intr-un orasel de provincie, intr-un moment de agitatie maxima, in preajma campaniei electorale. Partidul de guvernamant, reprezentat prin Zaharia Trahanache si Stefan Tipatescu, prefectul judetului, are de infruntat o situatie cu totul neobisnuita. Fruntasul dizidentei, avocatul Nae Catavencu, detine un document compromitator: o scrisoare de amor a Zoei, sotia lui Trahanache, catre Tipatescu, amantul ei. El ameninta ca va publica scrisoarea in ziar, daca nu va fi propus si ales deputat de catre partid. Catavencu pierde scrisoarea, care ajunge in mainile anonimului Cetatean turmentat. Pentru a impiedica publicarea scrisorii devastatoare, Trahanache concepe o alta viclenie: acesta il santajeaza la randul lui pe temutul rival Nae, pe care il descopera ca falsificator al unei polite. In cele din urma scrisoarea ii este inapoiata Zoei, si partidul este nevoit sa il sustina pe Agamemnon Dandanache, un catindat impus din Bucuresti (,,de la centru"). Toata intamplarea este comica, dar si demna de a fi criticata. Toate personajele, pe langa faptul ca provoaca rasul , sunt necurate, fara scrupule sau vreo urma de calitati morale. Ei santajeaza, sunt corupti, hoti, demagogi, prefacuti, mincinosi, necinstiti dar totodata mediocri, inceti la minte. Toate personajele operei sunt ,,infirme", atat moral, cat si intelectual. Societatea murdara descrisa de Caragiale acum un secol, este extrem de verosimila, si neschimbata in comparatie cu cea de azi. Principiile, doctrinele, nu exista primeaza doar interesele personale. Este evident ca situatia operei este comica: toata aceasta agitatie, situatia compromitatoare, mijloacele de santaj si amenintarile sunt o sursa de comic. Comicul in aceasta piesa rezulta din convingerea autorului ca rasul este o arma sociala. Atitudinea critica a lui Caragiale se exprima prin ironia, ridicolul si rasul ce sunt activate de personajele sale. I In piesa O scrisoare pierduta comicul are mai multe aspecte: de situatie, de intriga, de caracter, de limbaj si are drept scop sa reliefeze ca
1. Caragiale, I. L., Opere, vol. I-II, cu o prefata de Eugen Simion, Editura Univers enciclopedic, Bucuresti, 2000. 2. Calinescu, G., Caragiale sau varsta moderna a literaturii, Editura Albatros, Bucuresti, 1976. 3. Cioculescu, Serban, Caragialiana, Editura Eminescu, Bucuresti, 1974. 4. Tomus, Mircea, Opera lui I. L. Caragiale, Editura Minerva, Bucuresti, 1975.
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
