Nuntă în cer, Mircea Eliade

Romanul Nunta în cer apare în 1939 la Editura Cugetarea, într-un tiraj de 4000 de exemplare. În volumul de Memorii, M. Eliade vorbeşte despre geneza romanului: Terminasem de tradus The Fighting Angel, când a început să mă obsedeze subiectul unui roman. Este de notat faptul că în perioada în care scrie cartea, Eliade este arestat pe motivul prieteniei şi colaborării sale cu teoreticianul ,,trăirismului’’, profesorul Nae Ionescu, al cărui asistent fusese până în acel moment . Astfel, Nuntă în cer face totală abstracţie de realitatea istorică şi politică imediată.

Romanul nu pare să semene cu nimic din ceea ce autorul a scris până în acel moment. Universul ficţional tradează ,,un Eliade nostlgic şi liric, profund transformat sufleteşte în raport cu tânărul furios din anii precedenţi’’, consideră Paul Cernat. Se poate constata o maturizare, inclusiv sentimentală, a prozatorului, personajele sale nemaifiind adolescenţi frenetici sau tineri în derivă, ci oameni maturi confruntaţi cu pasiuni mature.

Eliade alege ca temă centrală a scrierii sale neîmplinirea pe pământ a unui cuplu, până la un punct ideal. Cei doi bărbaţi, Mavrodin şi Hasnaş, personajele-naratori, nu rezistă la incandescenţa iubirii totale şi se prăbuşesc din cerul pasiunii, ispăşind fiecare în felul lui păcatul neputinţei: Hasnaş, resemnat se recăsătoreşte cu scopul de a avea urmaşi, iar Mavrodin refuză perpetuarea pentru a-şi apăra creaţia artistică.

Autorul aşează la începutul cărţii sale un motto biblic: ...Acum vedem ca prin oglindă, în ghicitură, atunci însă, faţă în faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte deplin... Este prezentă, aici, simbolistica oglinzii, care este un obiect al cunoaşterii. Însă această cunoaştere nu este deplină şi totală deoarece oglinda nu reprezintă o cunoaştere directă, ci una reflectată, mijlocită, pusă sub incidenţa lunei, apei, principiului feminin şi a nopţii. Cunoaşterea depline scapă personajelor, în acestă lume, ea putând fi împlinită doar prin moarte.

Prin acest roman, Eliade vizează ,,dimensiunea mistică’’ prin care feminitatea sparge standardele banalizate: Într-un anumit sens, încercam să surprind în acest roman ,,eternul feminin’’, aşa cum putea fi intuit de un român cu oarecare înţelegere a sensului sacramental al existenţei.

Nuntă în cer este un roman construit după principiul oglinzilor paralele . Trama romanului urmăreşte dubla poveste de dragoste, întreţesută din confesiunile a doi bărbaţi, care prin puterea destinului au ajuns să înnopteze împreună, undeva la munte, sub pretextul vânătorii plănuite în zori.

Este important de menţionat faptul că Mavrodin scrie, în clipa în care se confesează un roman ce se intitulează... Nuntă în cer. Scrirea repovesteşte idila dintre bărbat şi Ileana, marea şi unica sa dragoste. ,,Autoreferenţialitate, deci ficţiunea scriiturii în ficţiunea propriu-zisă’’. Mavrodin scrie această carte pentru a cere iertare Ilenei şi a limpezi stările miraculoase pe care le-a trăit.

Idila dintre Andrei Mavrodin şi Ileana începe în Bucureşti, cu un an şi ceva în urma relatării sale. Cea a lui Barbu Hasnaş este mult mai veche: începuturile ei se situează în anii refugiului din Moldova Primului Război Mondial, iar continuarea la începuturile anilor ’20. Prima a durat aproximativ un an şi nu s-a încheiat cu oficializarea relaţiei printr-o căsătorie. A doua s-a transformat repede în mariaj şi a durat mai bine de trei ani. Una pare să se fi destrămat pentru că Mavrodin a refuzat să se lege sentimental de Ileana printr-un copil, cealaltă pentru că Lena nu a acceptat să facă un copil când a vrut Hasnaş.