Nicolae Grigorescu 1838 1907

Este cel mare pictor roman pictor roman din secolul al XIX-lea. S-a nascut dintr-o familie de tarani. Inca de la varsta de 12 ani, dupa o scurta ucenicie in atelierul pictorului A. Chladek, a inceput sa picteze icoane pentru a-si castiga existenta. Mai tarziu a primit comenzi de pictura murala pentru biserici, pe care a executat-o in spiritul laicizant al vremii (ansamblul din biserica manastirii Agapia, 1858-1860, remarcabil prin interpretarea realista a chipurilor de sfinti si prin coloritul luminos). Sub influenta ideilor unioniste si a baladelor lui D. Bolintineanu, Grigorescu a incercat compozitia istorica (Mihai scapand stindardul; cateva desene alegorice naive dar sincere, pe tema Unirii Principatelor). In 1861 cu sprijinul lui Mihail Kogalniceanu, a obtinut o bursa de studii si a plecat la Paris, unde a lucrat un an in atelierele Scolii de arte frumoase si apoi s-a alaturat grupului de la Barbizon. In aceeasi perioada, Grigorescu a studiat pe marii maestrii ai picturii universale (Rembrandt, Rubens, Gericault, Courbet), dupa care a facut numeroase copii. In Franta, in tara, iar in 1873-1874 in Italia, talentul sau viguros s-a afirmat in tablouri pline de poezie, infatisand chipuri de oameni (Paznicul din Chailly, Batrana carpind, Pifferaro) si admirabile privelisti din natura (Apus de soare la Barbizon, Balci la Rucar, Cheile Dambovicioarei, peisaje de la Baragan). In 1873, prin participarea sa cu peste 140 de lucrari la expozitia de la Bucuresti organizata de Societatea amicilor belelor-arte, Grigorescu s-a impus atentiei generale.

Artist-cetatean, insufletit de un inalt patriotism, Grigorescu a fost chemat in 1877 ca reporter pe front, participand la cele mai insemnate episoade ale campaniei. Acolo a lucrat cu siguranta si rapiditate sute de desene, care redau aspecte si tipuri semnificative ale razboiului pentru independenta. Pe baza acestora a pictat mai tarziu numeroase tablouri patrunse de calda umanitate, de solidaritate cu soldatii (Spionul, Santinela, Convoi de prizonieri turci; studiul si compozitia de mari proportii Atacul de la Smardan). Dupa terminarea razboiului, dezamagit de regimul din Romania, Grigorescu a plecat in 1881 la Paris. In Franta a avut o activitate de creatie bogata, incheiata cu expozitia sa de la Paris din 1887, care l-a consacrat ca pictor de valoare europeana. Din aceasta epoca dateaza o valoroasa suita de tablouri, in special peisaje, care reprezinta colturi de orase bretone si normande, sau marine, remarcabile prin transparenta atmosferei (Pescarita la Granville, Strada la Vitr (, Plaja la ocean), realizate intr-o factura larga si sigura, in care tusele sugereaza formele, culorile si lumina. Intors in tara, Grigorescu s-a concentrat timp de doua decenii asupra transpunerii in pictura a vietii satului nostru si a privelistilor tarii, evocand trasaturile fizice ale poporului si atmosfera specifica a peisajului romanesc, pentru care Al. Vlahuta l-a numit rapsod ...