In creatia eminesciana dragostea si natura se imbina perfect si sunt teme permanente.Intre dragoste si natura exista o legatura stransa,din punctul de vedere al lui Eminescu. In poezie,poetul imagineaza o idila ce se manifesta intr-un decor rustic,o poveste ideala de dragoste ce are loc in mijlocul naturii dar posibil prin intermediul visului,proiectat intr-un viitor neprecizat. Poezia Dorinta este o idila clasica ce face parte din categoria poeziilor veroniene,publicata la 1 septembrie 1876 in revista ,,Convorbiri literare ``.Titlul poeziei este un derivat de la cuvantul ,,dor`` si sugereaza orientarea spre viitor. Dragostea nu apare ca o realitate consumata , ci ca o aspiratie spre implinirea implinirea iubirii. Idila este o specie a liricii de dragoste in care acest sentiment se manifesta intr-o forma optimista si idealizata . Lexicul poetic este alcatuit din cuvinte si expresii obisnuite.Expresia poetica se caracterizeaza prin naturalete si simplitate.Ritmul acestei poezii este trohaic,rima este incrucisata iar masura 7-8 silabe. Strofa 1 prezinta cadrul natural , spatiul real in care urmeaza sa se desfasoare idila.Natura pare insufletita , creand o atmosfera emotionanta . Aceasta strofa prezinta chemarea in codru .(,,Vino-n codru la isvorul...``) Strofa a-2-a infatiseaza momentul asteptarii si al intalnirii , vazute doar ca posibilitate si ca dorinta arzatoare. Conjunctivele unor verbe de miscare reliefeaza nerabdarea asteptarii .(,,sa alergi,sa-mi cazi,sa-ti desprind,sa-l ridic``)
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
