Romanul lui Rebreanu se inscrie in linia traditiei realiste, reprezentate de romanul lui N. Filimon si Duiliu Zamfirescu, proza lui Slavici, Creanga, Agarbiceanu, Sadoveanu. Creatia sa este romanul realist rural si romanul de analiza psihologica. Vocea sa este originala, puternic individualizata in cadrul romanului realist din proza interbelica, impus de catre Camil Petrescu, George Calinescu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mircea Eliade. Aparitia romanului sau este anticipata de prezenta unor teme inspirate din viata satului la Slavici, Creanga, D. Zamfirescu, razboiul, la Zamfirescu, universul citadin, iubirea si metempsihoza. Sunt prezente tipologii: ca si N. Filimon, Rebreanu aseaza in centrul romanului un personaj voluntar, conferindu-i acestuia, spre deosebire de Filimon, monumentalitate. Apar, diferite tipare de personaje, precum imaginea taranului intrat in circuitul vietii modernee, bazata pe principiul banul inchide si deschide toate usile, Hagi Tudose la Delavrancea, Dinu Paturica la Filimon, sau precum avarul lui Slavici, Mara, Ghita, al lui Delavrancea- Hagi Tudose, sau Dinu Paturica de la Filimon. De asemenea se remarca prezenta demagogului, precum cei de la Filimon sau Caragiale, si a boierului de neam, inspirat din Dinu Murgulet din Viata la tara a lui Zamfirescu, a arendasului, precum Tanase Scatiu, cei prezenti in Rascoala, in Arendasul roman, la Caragiale, a intelectualului in Arhangheli, Budulea Taichi. Apare adolescentul, precum cel al lui Creanga in amintiri, sau a lui Slavici-Trica. Originalitatea si modernitatea romanului rebreian rezulta din insasi viziunea artistica a scriitorului, care exprima un crez artistic realist. Prin Rebreanu, literatura noastra creeazza primul ei romancier obiectiv, atras de marile miscari ale vietii multimilor anonime. Primul sau roman, Ion, aparut in 1920,, marcheaza o revolutie si fata de lirismul samanatorist si de atitudinea poporanista si fata eticismul ardelean, constiituind o data istorica, am putea spune, in procesul de obiectivare a literaturii noastre epice, dupa cum spunea E. Lovrinescu. Ca structuri artistice se remarca viziunea monografica asupra satului, precum la Creanga in Amintiri, caracterizarea prin fizionomie, precum anumite caracteristici- nasul ridicat, privirea, la Rebreanu aparand si unele stari fiziologice. Este folosit titlus sugestiv al capitolelor. Fiecare structura este lucrata cu migala, pune accent pe simetria si unitatea ansamblului. De asemenea sunt semnificative paginile cu care incep si se sfarsesc romanele. ...
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
