Junimea

Junimea a fost un curent cultural si literar, dar si o asociatie culturala infiintata la Iasi in anul 1863.

Un curent literar este adeseori o simpla constructie istorica, rezultatul insumarii mai multor opere si figuri, atribuite de cercetatori acelorasi inrauriri si subsumate acelorasi idealuri. Multa vreme dupa ce oamenii si creatiile lor au incetat sa ocupe scena epocii lor si rasunetul lor s-a stins, istoricii descopera filiatii si afinitati, grupand in interiorul aceluiasi curent opere create in neatarnare si personalitati care nu s-au cunoscut sau care s-au putut opune. Fara indoiala ca nu acesta este cazul "Junimii". Sarcina istoricului care isi propune sa studieze dezvoltarea acestui important curent este usurata de faptul ca inca de la inceput el se sprijina pe consensul mai multor vointe si ca tot timpul o puternica personalitate il domina. In afara de aceasta, "Junimea" nu este numai un curent cultural si literar, dar si o asociatie. Ea insa nu a luat nastere printr-un act formal (asemenea Academiei Romane, intemeiata cam in aceeasi vreme in Bucuresti) si nu s-a mentinut dupa legile exterioare, dar acceptate ale tuturor corpurilor constituite. "Junimea" n-a fost atat o societate, cat o comunitate de interese culturale dar si socio-politice. Aparitia ei se datoreaza afinitatii viu resimtite dintre personalitatile intemeietorilor. Ea se mentine apoi o perioada indelungata prin functiunea atractiilor si respingerilor care alcatuiesc caracteristica modului de a trai si a se dezvolta. Vechea deviza franceza potrivit careia "Intra cine vrea, ramane cine poate" este si aceea pe care asociatia ieseana o adopta pentru sine. Desigur, nu numai instinctul vietii mentine unitatea "Junimii" in decursul existentei ei. Asociatia doreste sa-si dea o oarecare baza materiala si o anumita ordine sistematica a lucrarilor, castiga noi membri, se ingrijeste de formarea noilor generatii si poarta polemici colective. Dar peste tot ce constituie in viata "Junimea", produsul deliberat al vointei de a se organiza, pluteste duhul unei intelegeri comune a societatii, a culturii, a literaturii, iar dintai sarcina a istoricului este sa-l extraga si sa-l arate lucrand in opere si oameni. Tudor Vianu punea in evidenta patru serii de trasaturi distincte ale junimismului: A. Spiritul filosofic B. Spiritul oratoric C. Ironia D. Spiritul critic

Fondarea Junimii

Societatea Junimea a luat fiinta la Iasi in anul 1863, din initiativa unor tineri reintorsi de la studii din strainatate, in frunte cu Titu Maiorescu, Petre P. Carp, Vasile Pogor, Iacob Negruzzi si Teodor Rosetti. Ei isi incep activitatea prin organizarea unei serii de prelegeri populare. printr-o formula masonica, junimistii cind vorbeau despre asta spuneau: "Originea Junimii se pierde in negura timpului". Cursul public pe care Titu Maiorescu il tinuse cu un an mai inainte, curand dupa instalarea sa la Iasi, dovedise existenta unui auditoriu cultivat, in stare sa se intereseze de problemele stiintei, expuse in formele unei inalte tinute academice. Experienta este reluata in februarie 1864 cu puteri unite. In cursul aceluiasi ciclu, abordand probleme dintre cele mai variate, Carp si Pogor vorbesc de cate doua ori, iar Titu Maiorescu de zece ori. Apoi "Prelectiunile populare" devin o lunga traditie a "Junimii" din Iasi. Timp de saptesprezece ani ele se urmeaza neincetat, mai intai asupra unor subiecte fara legatura intre ele; apoi, din 1866, grupate in cicluri unitare; in fine