De-a lungul timpului, limba romana, ca orice limba, a suferit modificari si evolutii, fapt ce a determinat imbogatirea vocabularului care s-a realizat fie prin mijloacele interne (derivarea, compunerea si schimbarea valorii gramaticale), fie prin mijloacele externe ( imprumuturile si neologismele).Astfel, in limba romana, unele cuvinte sunt mostenite din limba latina, altele sunt imprumutate din diverse limbi, iar altele sunt formate in interiorul limbii.
Asa cum am mai precizat, imprumutul de cuvinte reprezinta un mijloc extern de imbogatire a vocabularului unei limbi. Unele imprumuturi sunt mai vechi (slave, maghiare, turcesti, grecesti), iar altele sunt mai noi (moderne) - din latina savanta, precum si cele din limbile: italiana, germana, franceza, engleza. Recurgerea la imprumuturi este determinata de mai multi factori: vecinatatea geografica, amestecul de populatii (convietuirea propriu-zisa), relatiile politice, economice, culturale etc. Orice cuvant nou aparut intr-o limba, indiferent daca acesta e un imprumut sau reprezinta o creatie interna a limbii respective prin derivare sau compunere, trebuie socotit un neologism.
In legatura cu neologismele imprumutate din alte limbi, se pune problema adaptarii la sistemul fonetic (fonologic) romanesc. Din cauza diferentelor articulatorii dintre limbi, adaptarea unui nou cuvant nu se produce fara unele dificultati care se refera atat la forma ortografica, precum si la cea ortoepica a cuvantului in cauza.
Luand drept exemplu limba engleza , tendinta generala a limbii literare actuale este de a pastra imprumuturile din engleza intr-o forma cat mai apropiata de cea din limba sursa.Acest fapt se datoreaza in principal constiintei lingvistice a vorbitorului cunoscator de engleza si orgoliului acestuia de a pronunta si scrie ca in limba de origine. Exista totusi si situatii in care este necesara pastrarea formei originare, ca de exemplu in cazul specialistilor care folosesc acesti termenii pentru a comunica cu ceilalti profesionisti de diferite nationalitati (ex: hardware, software, designer, mass-media, broker , dealer etc. )
Oprindu-ma asupra influentei limbii engleze, este de remarcat modul prin care a reusit sa se transforme intr-un fenomen international, mai ales dupa al doilea razboi mondial, perioada in care s-a manifestat imprumutul masiv de anglicisme in majoritatea limbilor, in mod special in celor europene.
Anglicismele sunt considerate a desemna imprumuturi recente din engleza britanica si americana, incomplet sau deloc adaptate, ceea ce inseamna ca ele se scriu si se rostesc in romana intr-un mod foarte apropiat sau identic cu cel din limba de origine.
De exemplu, anglicismele din categoria imprumuturilor "stilistice" isi pastreaza aspectul din limba de origine datorita fortei lor de sugestie, ceea ce inseamna ca acestea denumesc mai bine noutatile (ex: job, staff, master, trend, deal, clip, banner,speech,high-life).
Anglicismele "de lux" sunt imprumuturi inutile, care tin de tendinta de ordin subiectiv a unor categorii sociale de a se individualiza lingvistic in acest mod. Asemenea termeni nu fac decat sa dedubleze cuvinte romanesti, fara a aduce informatii suplimentare. Singurul motiv pentru care se pastreaza
neadaptati si sunt folositi in limba este reprezentat de prestigiul si sonoritatea cuvantului englezesc (ex: advertising, training, casting, fashion etc. )
In utilizarea anglicismelor apar nenumarate probleme si greseli datorate mai multor factori: snobismul lingvistic (ex: leader, meeting, interview), imitarea manierei anglo-americane de scriere cu majuscula a tuturor cuvintelor din componenta titlurilor ("Produse Lactate De Cea Mai Inalta Calitate"), scrierea compuselor englezesti cu sau fara cratima ( week-end/weekend, work- shop/workshop), asocierea anglicismelor cu caracter denotativ cu conotatiile contextuale de tip ironic, peiorativ ("Se crede un biznismen", "El e un dizainar celebru", "El prezinta un sou la tv", "Ea foloseste un sprei scump" ).
In ceea ce priveste pronuntarea anglicismelor, se observa doua noi tendinte: prima se refera la modificarile de accent care se petrec cu usurinta in cazul omografelor, astfel anglicismele ajugand sa fie accentuate ca si echivalentele sale in romana (ex: top-model/model), iar cea de-a doua vizeaza confuzii generatoare de omofone (Mall-zona comerciala / mal- tarm).
Din punct de vedere morfologic, dificultatile de adaptare a anglicismelor la sistemul flexionar romanesc apar ca urmare a diferentelor de origine a celor doua limbi si totusi asimilarea morfologica a anglicismelor o devanseaza pe cea grafica si fonetica.
In privinta genului la substantive (acestea fiind cele mai numeroase parti de vorbire imprumutate), majoritatea anglicismelor care desemneaza inanimate se incadreaza in categoria neutrului romanesc (ex: star - staruri, cocteil - cocteiluri, weekend - weekenduri, trening - treninguri, meci - meciuri etc.). Un singur inanimat a trecut la feminin si e acceptat in varianta literara: giaca, prin analogie cu jacheta, oricum ambele provenite din englezescul jacket (in DEX apare si varianta geaca).
Ne pare rau, pe moment serviciile de acces la documente sunt suspendate.
