Romantismul tarziu isi gaseste in literatura romana prin opera eminesciana expresia cea mai deplina a temelor si conceptiilor de factura romantica, Mihai Eminescu fiind poetul ce a marcat in literatura romana incheierea epocii pasoptiste, atat prin asimilarea particularitatilor folclorului romanesc, cat si prin cultivarea motivelor literare si a temelor filozofice europene.
Matei Calinescu observa pornind de la studiul comparatist al ,,Luceafarului" si al basmului ce a stat la baza acestui poem ,,Fata in gradina de aur", ca inadaptarea eminesciana se exprima prin doua simboluri romantice cuprinzatoare: "titanul" si "geniul", a carui conditie sta sub semnul incompatibilitatii cu lumea efemerului si, implicit, a relativului. In evidentierea surselor pentru tema omniprezenta in creatia eminesciana - conditia geniului - Marin Mincu merge mai departe de atat si identifica la originea antinomiei eminesciene relativ-absolut un complex mitic fundamental, remarcat in folclorul tuturor popoarelor, "complexul om-zeita" cu reversul sau "conflictul femeie-zeu".
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.