Caracterizare Vitoria Lipan

"Pe constiinta mereu treaza a legaturilor cu pamantul se ridica edificiul sadovenian totalitate, incat, evocand evenimente de acum o jumatate de mileniu sau privind destine contemporane, prozatorul pune in miscare o psihologie, certitudini si permanente spirituale cu insemne romanesti."(C. Ciopraga). Ideea de baza care se desprinde din vasta sa opera este aceea a unei miscari continue in spatial popular, cu radacini in baladesc, idee regasita si in "romanul transhumantei"-"Baltagul".

Acesta infatiseaza intr-o structura arhaica viata unei colectivitati cu indeletniciri, datini, obiceiuri, credinte, folclor, psihologie si mai ales norme de conduita morala, nescrise, datand din timpuri imemoriale, carora li se supun sau ar trebui sa se supuna.

Din multimea de personaje ale romanului se distinge clar figura Vitoriei Lipan, cea care intretine toata actiunea, "Antigona a lui Sadoveanu" sau "Hamlet feminine" al literaturii romane. Dar oricum ar fi numit personajul, ramane un arhetip al socetatii romanesti arhaice. Eroina este deci exponentiala pentru oamenii din partile Tarcaului si Valea Bistritei.

Personaj complex, munteanca trece printr-un proces de interiorizare, intr-o evolutie treptata ceruta de un anumit ritual. Mijloacele caracterizarii sunt multiple si variate, ele dezvaluind pe larg arta narativa, talentul portretistic sadovenian. In expozitiune, chipul Vitoriei este static, obrazul "parca era un portret neclintit", construit din linii precise care sunt surprinse din exterior si din interior. "Ochii ei caprui in care parca se rasfrangea lumina castanie a parului, erau aprigi si inca tineri". Surprinsa direct de catre autor, femeia uimeste prin frumusetea si farmecul fizic la cei aproape 40 de ani. Schitei de portret "ochi aprigi si tineri", i se adauga meditatia ce reflecta izolarea eroinei din lumea reala.

Profilul moral al personajului se releva din modul in care autorul ii evidentiaza dimensiunea interioara prin finetea analizei psihologice cu care sunt reliefate cele mai subtile ganduri si sentimente ale personajului. Absenta sotului declanseaza un zbucium afectiv iar analiza psihologica sustinuta de celelalte "semene" exterioare: vise, premonitii confirma ideea mortii si declanseaza intriga: hotararea de a pleca in cautarea celui disparut.

Intuitia eroinei este fundamentala in descifrarea si interpretarea semnelor naturalului si cele ale supranaturalului, ca si in intelegerea sufletului omenesc. Cand moartea lui Nechifor devine certitudine interioara, se pregateste pentru calatoria care va invinge moartea, pentru a renaste, dar si ca restabilire a adevarului in numele dreptatii, dupa legile nescrise ale demnitatii umane care au fost incalcate. Aceasta interiorizare se desfasoara intre Sf. Andrei si sarbatorile de iarna, sub semnul purificarii sufletesti prin post si rugaciune.

Naratorul imbina metodele directe si indirecte de caracterizare pentru a evidential sentimentele profunde ale Vitoriei fata de sot, ideea de statornicie si devotement in dragoste, dar si capacitatea de autocontrol, semn al unei discretii absolute sau al unui bun simt emotional caracteristic poporului roman, cand "timpul statu", moartea devine pentru Vitoria o certitudine, iar cautarile sale o apropie de personae mitologice, mitul lui Isis si Osiris, motivul cautarii osirice. Femeie aspra, hotarata, gospodina harnica si priceputa, ea organizeaza rosturile familiei si ale gospodariei indestulate cu iscusinta de negustor, dovedind spirit intreprinzator, abilitate. Isi vinde produsele, dar duce peste noapte banii la preot pentru a nu fi pradata. Se sfatuieste cu preotul, dar merge si la baba Maranda, ii cere lui Gheorghita sa-si faca baltag pe care parintele il sfinteste.