Baltagul

Oier. Sotul Vitoriei Lipan, ucis de cei doi tovarasi ai sai: Bogza si Cutui, pentru a pune stapanire pe cele trei sute de ori ale sale. Cioban foarte priceput in mestesugul oieritului si foarte avut. In podul casei sale din Magura, dupa moartea lui se aflau: saizeci de piei de oaie, o suta de miel, Numele lui adevarat era Gheorghita, dar la patru ani imbolnavindu-se si slabind foarte mult, i s-au facut sfintele masle i s-a schimbat numele ca sa nu-l mai cunoasca bolile si moartea in Nechifor. A ajuns un barbat falnic, indesat si spatos cu mustata neagra si ochii cu sprancene aplecate; om vrednic si fudul care nu se uita la parale numai sa aiba el toate dupa gustul lui cum era cunoscut de crasmarii din muntii prin care trecea. Vitoria stie ca era om cu hartag la chef, cu mare curaj si ca nu-i putea sta nimeni impotriva. Purta mereu la el un baltag.

De hoti nu se temea, avea stapanire asupra lor. Odata, isi aminteste Vitoria au fost atacati de niste hoti, dar oierul si-a lepadat din cap caciula, si-a scuturat pletele, si a inhatat baltagul. Atat le-a zis: Mai slabanogilor, eu pe voi va palesc in numele tatalui si va pravalesc cu piciorul in rapa. Hotii s-au facut nevazuti. Trebuie sa fi fost omorat prin viclenie, de prieteni gandeste Vitoria Lipan.

Avea si obiceiul sa-si abata calul in preajama muierilor si sa poposeasca langa ele. Vitoria, care aflase acest lucru de la ciobanii varstnici care erau oameni cuminti si impacati cu Dumnezeu, il intampina mereu zburlita, iar Nechifor o domolea cu o bataie si-o bataie ca aceea ori o mama de bataie. Plecand la de la Dorna de unde a cumparat cele trei sute de oi, a fost omorat de cei doi tovarasi care il insoteau pentru a-i lua turma. A fost omorat intre satele Sabasa si Suha si aruncat intr-o rapa cu cal cu tot. Personajul secundar traieste doar din amintirile Vitoriei Lipan si din reconstituirea evenimentelor facuta de aceasta.

Vitoria Lipan este personajul principal al romanului Baltagul de Mihail Sadoveanu. Ea este o femeie simpla de la tara, nestiutoare de carte dar cu frica de Dumnezeu si dotata cu destula intelepciune, abilitate si spirit de observatie, reusind sa se descurce in situatii dificile si reusind pana la urma sa descurce itele incurcate ale acestei crime, dovedindu-se a fi un adevarat detectiv particular. Era o taranca simpla de la poalele Tarcaului, sotie de oier dar nu a oricarui oier, ci a unuia priceput, pe nume Nechifor Lipan.

Avea o infatisare placuta, era inalta cu ochi caprui si par castaniu si isi iubea sotul, copii si gospodaria de la poalele muntelui. Ar fi visat sa se mute in locuri cu conditii de trai mai blande dar ca si bradul sau ca orice muntean, ea isi are originea la poalele muntelui si viata cu toate ca era aspra, era totusi placuta pana in momentul intrigii: disparitia sotului ei.

Obisnuita cu lipsa lui, cand in vara la munte la stana, cand iarna la ses, ramanea adesea singura, invartind fusul sau suveica, avand ...