Viata lui Constantin cel Mare

Extras din referat Cum descarc?

STUDIU INTRODUCTIV
La inceputul <<epocii de aur>> a literaturii crestine din secolul al IV+lea un loc de frunte l-a detinut Eusebiu de Cezareea. Cunoscut mai cu seama ca istoric al Bisericii si supranumit chiar <<parinte al istoriei eclesiastice>>, Eusebiu a scris numeroase lucrari si in alte domenii, remarcandu-se ca exeget, teolog, apologet si polemist. Lucrarile sale se disting printr-o mare eruditie, o buna cunoastere a Scripturii, a istoriei, literaturii antice, cronologiei, filologiei, paleografiei, filosofiei si geografiei. Desi stilul sau nu era nici placut, nici stralucit, cum spune Fotie in secolul al IX-lea, si ca teolog a avut tendinte ariene, multe din lucrarile sale au supravietuit in cursul timpului mai cu seama prin marea masa de informatii culese din arhive, in buna parte azi disparute. De aceea, Eusebiu conteaza azi mai cu seama ca istoric. El a fost insa foarte muncitor pana la adanci baraneti. Cu exceptia lui Origen, Eusebiu depaseste pe toti scriitorii Bisericii de rasarit, prin amploarea cercetarilor si a eruditiei . Totusi, multe din lucrarile sale s-au pierdut, fiind cunoscute numai dupa titlu, citate de el insisi sau de alti scriitori; din unele se pastreaza doar fragmente. Desi ca istoric a fost pasionat cercetator al trecutului, Eusebiu a relatat pe larg evenimentele timpului sau, in care a fost angajat activ. El a cunoscut nu numai perioada persecutiilor sangeroase impotriva Bisericii de la inceputul secolului al IV-lea, dar si pacea acordata de Constantin cel Mare si disputele doctrinaire de dupa aceea. Stimat ca savant de intreaga lume romana de atunci, si chiar de imparatul Constantin cel Mare, caruia i-a castigat bunavointa si prietenia, el ajucat un rol active si in viata Bisericii, ca episcope de Cezareea in Palestina si personalitate teologica.
In cartea X, 2, 1-3 a Istoriei eclesiastice, Eusebiu serefera la munca de reconstructie, care a avut loc, la reorganizarea vietii crestine, la actiunea de recastigare a bunurilor pierdute, la bucuria generala, care cuprinsese clerul si poporul: "Am vazut cum in fiecare loc, care cu putin timp inainte fusese adus la ruina de tiranii fara de Dumnezeu, cum s-a revenit la viata din lunga amorteala si decadere, cum iarasi s-au ridicat biserici din temelie pana la mare inaltime si au devenit mai marete decat cele distruse mai inainte. Maritii imparati (Constantin si Liciniu) au largit si inmultit, prin legi continui date in favoarea crestinilor, harul de sus, de care ne-a facut partasi Dumnezeu, episcopii au primit scrisori imperiale, cinstiri si daruri in bani de la imparati... Au avut loc sarbatori de innoire in orase si sfintiri de locasuri de rugaciune, constructii noi, adunari ale apiscopilor, din departari si tari straine oamenii au revenit la casele lor, neam cu neam traieste acum in pace, madularele trupului lui Hristos se afla intr-o armonie deplina... Puterea Duhului lui Dumnezeu patrunde toate madularele, ele devenind o inima, o credinta plina de bucurie si toate aduc slava lui Dumnezeu".
Imparatul Constantin i-a dat lui Eusebiu insarcinari speciale in legatura cu aceasta munca vasta de organizare a vietii crestine in Palestina ("Vita Constantini", II, 45, 46; III, 25 si urm.).
Dupa Sinodul I ecumenic de la Niceea activitatea scriitoreasca a lui Eusebiu devine si mai intensa, din aceasta perioada datandsi lucrarile care sunt cuprinse in acest volum: Viata lui Constantin, Discursul festiv la 30 de ani de domnie (Tricennalia) si Discursul rostit cu prilejul sfintirii Bisericii Sfantului Mormant de la Ierusalim. Tot in acesta vreme Eusebiu devine unul dintre cei mai apropiati colaboratori si prieteni ai imparatului Constantin, caruia ii influenteaza adesea politica religioasa.
Eusebiu n-a supravietuit mult mortii lui Constantin (22 mai 337). Desi nu se cunoaste anul exact al mortii sale, se considera ca el a incetat din viata prin anii 339-340. dupa aceasta data numele sau nu mai este mentionat. Socrate (Hist. eccl. II, 4) si Sozomen (Hist. eccl. III, 2) dateaza moartea sa intre intoarcerea sfantului Athanasie la Alexandria (337) si moartea lui Constantin II (340). In tot cazul, Acacius, succesorul sau, a luat parte in anul 341 la un sinod la Antiohia, reprezentand Cezareea Palestinei. 
Asa cum am spus, Eusebiu s-a bucurat de o deosebita trecere pa langa imparatul Constantin. Ca unul care cunoscuse perioada crunta a persecutiilor si daunele aduse Bisericii, Eusebiu vedea in imparat pe omul providential, ajuns sa reglementeze raporturile dintre Stat si Biserica. Constantin era, in conceptia lui Eusebiu, trimisul Providentei divine, intruparea calitatilor de conducator ideal. De aceea, el s-a pus cu totul in serviciul lui, sprijinind actiunile acestuia in favoarea Bisericii, scriind lucrari menite sa-i glorifice faptele in toate domeniile. Eusebiu a devenit un fel de scriitor de curte al lui Constantin. Glorificarea lui este facuta mai cu seama in Vita Constantini si Laus Constantini (Tricennalia),unde acesta apare ca alesul lui Dumnezeu si imparatul ideal. Cititorul acestei carti isi va da singur seama de modul cum il vedea Eusebiu pe Constantin. 
VIATA LUI CONSTANTIN
Viata lui Constantin,cunoscuta in mod obisnuit dupa denumirea latina Vita Constantini sau De vita Constantini nu este de fapt o expunere amanuntita a vietii si faptelor imparatului ori a evenimentelor din timpul sau, ci o lucrare panegirica, adica un elogiu adus de Eusebiu lui Constantin cel Mare, omul in care acesta vedea pe trimisul lui Dumnezeu pentru a scapa Biserica de persecutii, pe cel care a intrupat realizarea celor mai scumpe idealuri ale crestinilor.
Scopul si genul lucrarii reies din lunga introducere facuta de Eusebiu. Autorul doreste sa povesteasca unele lucruri, care sa poata fi pe masura fericirii de care s-a bucurat barbatul acela, sa-I faca un portret alcatuit din cuvinte vrednice de geniul lui si de faptele placute lui Dumnezeu. Fiindca ar fi de mare rusine ca amintirea lui Nero si a altor tirani, inca si mai cumpliti, mai nelegiuiti si vrajmasi lui Dumnezeu, sa fi aflat oameni care sa astearna in scris faptele lor urate, inzorzonandu-le si facandu-le loc in carti groase de istorie, iar noi satrecem sub tacere pe aceia care si-au dus viata dupa preceptele Evangheliei. Autorul se simte, deci, obligat sa ia aceasta sarcina, deoarece el a avut privilegiul sa cunoasca pe imparat si faptele lui bineplacute lui Dumnezeu, ori relatarea virtutilor si nobilelor sale actiuni ar putea indemna si pe altii sa savarseasca binele si sa progreseze in dragostea fata de Dumnezeu; consemnarea unor istorisiri atat de placute lui Dumnezeu nu va ramane fara ecou, spune Eusebiu, ci va prilejui tuturor celor cu o buna asezare sufleteasca o lectura cat se poate de folositoare. Autorul nu va infatisa insa toate faptele sale de arme, biruintele ori triumfurile imparatului, legile date in folosul supusilor si alte faplte de bine, ci se va opri asupra acelor care au fost placute lui Dumnezeu.


Fisiere in arhiva (1):

  • Viata lui Constantin cel Mare.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Promoție: 1+1 gratis

După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site.Vezi detalii.


Descarcă aceast referat cu doar 4 € (1+1 gratis)

Simplu și rapid în doar 2 pași: completezi adresa de email și plătești. După descărcarea primului referat vei primi prin email un alt cod pentru a descărca orice alt referat.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Pe adresa de email specificata vei primi link-ul de descarcare, nr. comenzii si factura (la plata cu cardul). Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.

2. Alege modalitatea de plata preferata:


* La pretul afisat se adauga 19% TVA, platibil in momentul achitarii abonamentului / incarcarii cartelei.

Hopa sus!