Ungaria în perioada interbelică

1. Ungaria dupa Primul Razboi Mondial

Sfarsitul razboiului si evenimentele care i-au urmat au avut drept consecinta prabusirea totala a armatei ungare. Au ramas numai mici grupuri de forte armate sub conducerea ofiterilor de cariera, pe care ii lega soarta lor comuna si presiunea psihica a unui viitor fara perspectiva.

Anul 1918 a fost anul hotarator, cand superioritatea Aliantilor pe campul de lupta a dus la infrangerea trupelor germane. Succesele de pe frontul de vest au insemnat infrangerea Germaniei si Austro-Ungariei, iar influenta revolutiei rusesti avea sa provoace, inainte de terminarea ostilitatilor, mari dezordini in interiorul germaniei si al Austro-Ungariei.

La 11 aprilie 1918, se tinea la Roma un congres al Natiunilor Oprimate din monarhia austro-ungara, unde reprezentantii nationalitatilor din imperiu doreau sa li se acorde drepturi, pentru constituirea unor state nationale. Inca dinaintea terminarii razboiului se pune problema destramarii Imperiului Austro-Ungar si constituirea, pe ruinele sale, a unor state independente.

Odata cu lupta celorlalte nationalitati din imperiu pentru castigarea independentei nationale, se creeaza si in Ungaria o partida care militeaza pentru desprinderea acestei tari de Coroana Austriei si obtinerea independentei totale a Ungariei. In noaptea de 29 octombrie 1918, este asasinat Stefan Tisza, seful guvernului maghiar.

In felul acesta incepea revolutia din Ungaria, care avea sa se incheie cu instaurarea unui guvern condus de contele Mihaly Karoly si care urmarea obtinerea independentei depline a Ungariei si ruperea totala a relatiilor Ungariei cu Germania si Austria. Revolutia avea sa decida proclamarea lui Karoly ca presedinte al republicii, ceea ce insemna de fapt, proclamarea independentei Ungariei si desprinderea acesteia din Imperiul Habsburgic. Proclamarea republicii maghiare se face la 16 noiembrie 1918.

2. Guvernul bolsevic sub conducerea lui Bela Kuhn

Desprinderea Transilvaniei de Ungaria provoaca o noua criza de guvern la Budapesta. Aceasta criza se va incheia cu instalarea unui guvern bolsevic, sub conducerea lui Bela Kuhn, un aventurier care incercase sa se lanseze in presa, incepandu-si activitatea la Cluj. Incurcat in tot felul de escrocherii si santaje, risca sa ajunga pe mana Parchetului, dar izbugnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial il salveaza. Este facut prizoniei in 1916 si trimis in Siberia in lagarul de la Tomsk. Cand s-a proclamat Republica Ungaria, Bela Kuhn a primit insarcinarea din partea lui Lenin sa plece la Budapesta, unde urma sa organizeze trecerea de la republica burghezo-democrata la republica sovietelor.

Hotararile luate de Consiliul Suprem al Aliatilor privind hotarul dintre Romania si Ungaria si comunicatele lui Karoly provoaca o noua criza, care este exploatata de Bela Kuhn pentru a-l inlatura pe Karoly si a instaura dictatura proletariatului. Ca sa castige inima maghiarilor, Bela Kuhn intuieste ca problema nationala este singura care ii va aduce simpatiile armatei si ale poporului. De la inceputul guvernarii sale, el promite ca va face toate eforturile ca sa recucereasca teritoriile ocupate de cehi si de romani.

Bela Kuhn pregateste un razboi impotriva vecinilor. Desi guvernul maghiar fusese somat de Aliati ca sa reglementeze pe cale pasnica problemele de frontiera, la 16 aprilie 1919 trupele maghiare luau ofensiva impotriva trupelor romane. Romanii se hotarasc sa ia ofensiva inca din prima zi. Atacurile armatei maghiare au fost, insa, blocate de la inceput. Desi defileurile care duc spre campia Tisei fusesera intarite de maghiari, ele nu au putut intarzia prea mult inaintarea armatei romane care reuseste, dupa doua saptamani de lupte, sa ajunga pe Tisa.

In fata dezastrului militar, Bela Kuhn incearca sa duca tratative, fiind de acord sa recunoasca dreptul Romaniei asupra Transilvaniei, cu conditia ca romanii sa nu se amestece in treburile interne ale Ungariei. Propunerile lui Bela Kuhn veneau in acelasi timp cu avertismentul Consiliului Suprem, transmis guvernului roman, prin care se interzicea orice incercare de ofensiva romaneasca spre Budapesta. Desi propunerile lui Bela Kuhn erau rezonabile, Bratianu, conducatorul guvernului roman, le-a respins pe motivul ca ele veneau din partea unui guver in care nu se putea avea incredere si pentru ca tratativele cu Bela Kuhn nu serveau cauza Aliatilor. In asemenea conditii, Bela Kuhn a incercat sa reia ofensiva impotriva cehilor, obtinand o victorie si la 23 iunie, Consiliul Suprem Aliat il determina pe Bela Kuhn sa semneze armistitiul cu Cehoslovacia.

Aliatii cer Ungariei sa inceteze ofensiva impotriva Cehoslovaciei si treupele sa se retraga pe pozitiile de dinaintea ofensivei, promitand, in schimb, ca trupele romanesti vor fi obligate sa se retraga de pe Tisa. Guvernul roman nu se supune insa directivelor Aliatilor, conditionand retragerea trupelor romanesti de pe Tisa, numai in cazul in care armata rosie va fi demobilizata.

La 20 iulie 1919, armata maghiara ia ofensiva trecand Tisa. In primele zile, aceasta reuseste sa inainteze adanc in dispozitivul romanesc. La 24 iulie, Comandamentul Roman trece la contraofensiva, reusind in cateva zile de lupta sa disloce trupele maghiare. La 30 iulie, armatele romane treceau Tisa si la 3 august armata maghiara a fost scoasa din lupta. La 4 august, trupele romane ocupau Budapesta. Guvernul bolsevic a fost inlocuit de un guvern social democrat sub conducerea lui Gyula Peidl care este alungat la 6 august de o mana de oameni inarmati.

3. “Teroarea Alba”

Dupa dezarmarea trupelor maghiare, fapt care coincide cu intrarea romanilor in Budapesta, armata romana nu a trecut dincolo de Dunare, coltul de nord-vest al Ungariei ramane liber. In aceasta zona, contraamiralul Miklos Horthy organizeaza o noua armata, erijandu-se in conducatorul Ungariei. El se sprijinea pe nobilime si pe taranii instariti, care ii detestau pe comunisti pentru ca vroiau sa le ia pamantul. In teritoriul controlat de Horthy s-a instaurat “Teroarea Alba”. Chiar si la Budapesta si in teritoriile aflate sub controlul armate romane, s-a incercat sa se dezlantuie represiunile impotriva comunistilor si mai cu seama a evreilor.

Comandamentul roman a intervenit pentru instaurarea ordinei si apararea celor amenintati, in special a evreilor. O data cu sosirea unei comisii aliate la Budapesta, romanii parasesc capitala Ungariei la 16 noiembrie 1919, la 22 noiembrie traversau Tisa, iar intre 14 februarie si 28 martie 1920 se retrageau dincolo de frontiera dintre Ungaria si Romania, stabilita de Conferinta pacii de la Paris. Dupa parasirea Budapestei de catre romani, Horthy si trupele sale se instalau in capitala si in intreaga Ungarie, instaurandu-se in toata tara “Teroarea Alba”. In cursul anului 1919 si in 1920, oamenii lui Horthy au torturat si au masacrat pe functionarii Republici sfaturilor cazuti in mainile lor, pe comunisti, pe muncitori si pe taranii care au luat parte la revolutie. In satele si domeniile senoriale era de ajuns o simpla denuntare a proprietarului pentru ca slugile lui sa fie condamnate si spanzurate. Masacrele au facut multe victime, mai ale printre evrei.