Valcea, tinut stravechi, are o istorie bogata, incarcata cu date si fapte deosebite. Judetul Valcea este asezat in partea sudica a tarii, de o parte si de alta a Oltului. Fiind unul dintre cele mai vechi judete din tara, este mentionat in documente inca din ianuarie 1392, intr-un hrisov al lui Micea cel Batran.
Primele urme descoperite pe teritoriul judetului dateaza de acum doua milioane de ani si au fost descoperite la Bugiulesti (comuna Tetoiu). Descoperirile continua la Copacel, un sat de langa Rm. Valcea, unde au fost aduse la lumina materiale arheologice cu o vechime de circa 8000 de ani. Perioada preistorica si cea geto-daca este bine reprezentata, marturie stand descoperirile din asezarile de la Ocnita, Gradistea, Daesti, Ionesti, Brezoi, Boisoara si altele.
Romanii vor construi pe pamantul valcean mai multe asezari ale caror ruine mai pot fi vazute la Rusidava (Dragasani), Buridava (Stolniceni), Pons Aluti (Ionesti), Arutela (Bivolari) etc.
Un rol important in stabilirea legaturilor dintre asezari l-au avut drumurile. Pentru tinutul Valcii se cuvine sa amintim vestita Cale Traiana ce serpuia pornind de la Dunare, pe langa malurile Oltului, pana in inima Carpatilor.
La inceputul secolului IX, in jurul Ramnicului s-a inchegat o formatiune politica romaneasca ce a devenit oras la sfarsitul secolului XIII, in acceptiunea principiilor medievale de atunci.
Prima atestare documentara a orasului dateaza din 20 mai 1388, fiind intalnita intr-un hrisov al lui Mircea cel Batran.
Referitor la originea numelui Ramnic, acesta provine de la sensul de peste din slavona.
Inca de la inceput, orasul a aparut ca resedinta a judetului Valcea. Factorii care au determinat acest lucru sunt: bogatia resurselor naturale (sare, lemn, peste), posibilitatile pentru un comert intern si extern si, la final, dar nu in ultimul rand, pozitia geografica ce ii oferea conditii exceptionale.
Primul sigiliu al orasului Ramnicu Valcea dateaza din 1506, fiind unul dintre cele mai vechi insemne de acest fel din Tara Romaneasca.
In secolele XIV ? XVII tinuturile valcene vor cunoaste o adevarata inflorire. Domnitorii romani, ctitori de tari si de neam, vor dura temelii trainice pe aceste meleaguri. De numele lui Mircea cel Batran se leaga asadar prima atestare documentara a Ramnicului ca oras domnesc, cat si ridicarea pe malul Oltului, la nord de Calimanesti, a semetei manastiri Cozia. Matei Basarab aduce teascurile unei tipografii la Govora (la mijlocul secolului XVII). Constantin Brancoveanu ridica la Horezu un valoros monument de arta, punand bazele unei biblioteci.
Secolul XVIII a fost cel care a impus orasul in panteonul culturii romanesti. In jurul episcopiei Ramnicului Noului Severin, care isi avea sediul aici, isi vor desfasura activitatea carturari de marca, a caror simpla insiruire ne da o imagine completa asupra a ceea ce a fost Ramnicul in acest veac: Antim Ivireanul, Climent, Chesarie, Filaret, Naum Ramniceanu, Dionisie Eclesiarhul etc.
...
Documentul este oferit gratuit,
trebuie doar să te autentifici in contul tău.