Un Corpus Pentru Corp

Corpul a devenit din ce in ce mai atragator. in fiecare saptamina apar in librarii cel putin doua carti noi, fiecare oferind propriul sau punct de vedere asupra corpului omenesc, in aceste conditii, ambitia de a aduna si de a recenza corpusul exhaustiv de literatura despre corp este fara rost. Studiul de fata va dezvolta doar un numar limitat de subiecte din bibliografia (in cea mai mare parte recenta) a corpului, referindu-se in special la cele trei volume ale lucrarii Fragments for a History of the Human Body (Fragmente pentru o istorie a corpului omenesc) (citata de noi de acum inainte ca Fragmente), editata de Michel Feher, Ramona Naddaff si Nadia Tazi1. Aceasta lucrare contine patruzeci si trei de articole scrise de specialisti de limba franceza, engleza si italiana, impreuna cu citeva texte comentate de unii dintre ei, o sectiune pur iconografica cu douazeci si opt de ilustratii si o cuprinzatoare bibliografie alfabetica de Barbara Duden2. Aceasta tripartitie nu este strict tematica, cronologica, geo grafica sau metodologica. Dupa cum spune Michel Feher in introducerea sa, e doar un mod de a deosebi intre cele trei mari grupe de subiecte: (1) Corpul si Divinul (ceea ce el numeste o axa verticala); (2) Corp si suflet sau ceea ce corpul unui subiect dezvaluie despre calitatile lui interioare (o axa transversala); si (3) Corp si societate, sau metafore organice aplicate organismului politic. insa ar putea fi aplicate alte multe criterii pentru a forma alte grupari diferite de articole. Aceste fragmente ale corpului sint de fapt un corp de fragmente. Ne vom concentra aici asupra citorva subiecte de interes special (in masura in care ele au fost mereu reliefate in numeroase carti recente) si vom urmari recurenta numelor citorva autori ale caror lucrari recente au dat istoriografiei corpului noi dimensiuni. Trei teme vor fi tratate doar marginal, dar merita cel putin o prezentare generica preliminara: corpul exotic (India: Charles Malamoud, Jonathan Parry, Lakshmi Kapani; China: Jean Levi [dar nu Kristofer Schippers] si Mark Elvin; Japonia: William R. LaFleur, Mary Picone; Africa: Francoise Heritier-Auge, Carol Beckwith, Luc de Heusch; Melanesia: Bruce M. Knauft; aztecii: Christian Duverger), corpul social (cele doua corpuri ale regelui: Florence Dupont; corpul politic al regelui: Louis Marin) si corpul mecanic (marionete: RomanPaska; automate: J. C. Beaune). Aceste ramificatii ne duc spre teritorii culturale despre care ne-ar fi imposibil sa spunem ceva semnificativ intr-un spatiu atit de restrins.

Restul articolelor tinde sa confirme periodizarea generala a atitudinilor occidentale despre corp, asa cum a reiesit si din cantitatea de date si interpretari a ultimilor ani. in mare, putem spune ca accentul cade, in Antichitatea tirzie, pe corp ca metonimie pentru sex, incarcata de o negativitate care merge de la serios la violent; in timpul Evului Mediu corpul este, in primul rind, o metonimie pentru nutritie, din care rezulta unele ...