La Consiliul European de la Copenhaga din 1993 Uniunea a facut un pas decisiv catre extindere, convenind ca "statele asociate din Europa centrala si de est sa devina membri ai Uniunii europene daca o cerere este formulata in acest sens ".Prin urmare, extinderea era mai degraba o chestiune de timp. In ce priveste planificarea, Consiliul European a hotarat ca " aderarea sa aiba loc de indata ce tarille asociate au capacitatea sa duca la indeplinire obligatiile de stat membru prin satisfacerea conditiilor economice si politice stabilite." Tot cu aceasta ocazie au fost formulate criteriile de aderare, cunoscute sub numele de "criteriile de la Copenhaga". Consiliul European de la Copenhaga din 1993 spunea pentru a deveni stat membru, o tara candidata trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: - Institutii stabile care sa garanteze democratia, statul de drept, respectarea drepturilor omului si protectia minoritatilor; - O economie de piata functionala, precum si capacitatea de a face fata presiunilor concurentiale din piata interna - Capacitatea de a-si asuma obligatiile de stat membru, inclusiv adeziunea la obiectivele politice, economice si monetare ale Uniunii Europene. Pentru a deveni un stat membru al Uniunii Europene, Romania trebuie sa indeplineasca criteriile de aderare stabilite la Copenhaga si sa se alinieze la legislatia si politicile Uniunii Europene (ceea ce cunoastem sub denumirea de Aquis comunitar). Negocierile de aderare au stabilit conditiile in care Aquis-ul comunitar este aplicat in Romania, inainte si dupa aderare (in toata perioada de tranzitie stabilita in timpul negocierilor- ceea ce semnifica exceptarea temporara de la aplicarea anumitor exigente ale legislatiei europene) si maniera in care Romania va participa la institutiile si la bugetul Uniunii. In 1997 Consiliul a cazut de acord asupra procedurilor de negociere in cazul celei de-a cincea largiri a UE cu 12 tari, aici fiind cuprinsa si Romania.