Terorismul

"Terorismul este descris ca si arta de a constrange un individ, un grup sau o autoritate sa adopte o anumita atitudine sau sa accepte niste cereri impuse in conditii de frica creata de actiuni pasive sau violenta demonstrata, insinuata sau prin amenintari." (Vijay Kumar Anand, 1984)

Notiunea de terrorism provine din latinu terror, terroris care inseamna groaza, frica, spaima provocata premeditat, prin amenintare sau intimidare (Chiuchita, pag. 29). Conform dictionarului limbii romane, terorismul reprezinta "1. Totalitatea actelor de violenta comise de un grup sau de o organizatie pentru a crea un climat de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernamant a unui stat. 2. Atitudine, manifestare terorista. - Din fr. terrorisme". (DEX). Terorismul este o metoda de lupta in care victime intamplatoare sau simbolice devin tinte cheie ale violentei. Aceste victime cheie impartasesc caracteristici de grup sau clasa care formeaza baza pentru selectarea lor ca si victime. Prin violente anterioare sau prin amenintari verosimile cu violenta, alti membrii din acel grup sau clasa sunt indusi intr-o stare de frica cronica (teroare). Acest grup sau clasa, al carei membrii sunt intentionat amenintati, este tinta terorii. Victimizarea tintelor violentei este considerata anormala de majoritatea observatorilor care sunt martori la acest lucru, pe baza cruzimii ei, timpului (de exemplu in perioade de pace), sau locului (nu pe un camp de lupta) unde au loc evenimentele, sau devierea de la regulile de lupta acceptate intr-un razboi conventional. Nerespectarea regulilor duce la aparitia unei audiente atente, pe langa tintele terorii; parti din aceasta audienta ar putea forma insa principalul subiect al manipularii. Motivul pentru care este adoptata aceasta metoda indirecta de lupta este fie pentru a imobiliza tinta terorii si a produce confuzie si/sau supunere, fie pentru a mobiliza alte tinte ale revendicarilor (de exemplu guvernul) sau tinte ale atentiei (cum ar fi opinia publica - Ulrike Meinhoff, intemeietoarea fostei organizatii teroriste germane ,,Baader-Meinhoff" scria ca: ,,atentatele nu sunt destinate doar sa semene teroarea. De asemenea, ele au drept scop sa provoace o puternica reactie...") in vederea schimbarii atitudinii sau actiunilor in favoarea intereselor pe termen scurt ale celor care folosesc aceasta metoda de lupta (Schmid 2005, pag 1-2).

Dupa cum am precizat in randurile de mai sus, actiunile teroriste sunt savarsite in mod frecvent cu mijloace care pot provoca o primejdie comuna si care lezeaza, prin efectele lor morale, interesele unor grupuri mari de oameni, ale unor state sau chiar ale intregii umanitati. Totusi daca analizam lucrurile prin prisma folosirii de mijloace capabile sa provoace un pericol comun, acestea nu presupun in mod necesar, nici ca intentie nici ca rezultate, un act de terorism; pentru a contraria terorismul nu implica obligatoriu folosirea de mijloace proprii a da nastere unui pericol comun; o populatie poate fi terorizata prin asasinarea unor persoane, fara ca populatia sa fie in pericol nemijlocit. Terorismul consta intr-o varietate de acte si fapte ilegale, inumane, dar ceea ce il caracterizeaza este utilizarea constanta a violentei pentru atingerea scopurilor, precum si dorinta manifestata de a le aduce la cunostinta opiniei publice. Nu intamplator, in planurile de actiune ale organizatiilor teroriste o atentie sporita este acordata ,,modalitatilor de evidentiere a scopurilor" in ochii publicului (Chiuchita 2006, pag. 30-31)

O caracteristica a terorismului o constituie lovirea prin surprindere si fara nici o discriminare a victimelor, tactica ce urmareste, pe langa ,,uciderea unei persoane sau distrugerea unor valori

2. Originile terorismului

Intr-un articol publicat de Maricica Ghiculescu in revista "Lumea", se presupune ca radacinile terorismului s-ar intinde cu cate sute de ani in trecut, avandu-si originile in luptele dintre ismaeliti si selgiucizi, de pe teritoriul Iranului. Conform acestei teorii, in anul 1090 un ismaelit, pe nume Hassan Bin Sabbah infiinteaza o secta foarte temuta, numita Hashishin. Prin termenul de hashishin sunt denumiti consumatorii de hasis, cuvantul luand in timp forma de asasin. Se crede ca intemeietorul sectei isi droga adeptii, iar apoi ii trimitea in misiuni ucigase, cu iluzia ca el avea puterea sa-i transporte in paradis. Unii cercetatori sustin ca denumirea sectei ar fi fost Hassassini,

Alex Peter Schmid, A. J. Jongman, Michael Stohl - Political terrorism, Transaction Publishers, 2005

Maricica Ghiculescu - Originile terorismului. Ismailismul si asasinii, revista ,,Lumea", http://ro.altermedia.info/istorie-alternativa/originile-terorismului-ismailismul-si-asasinii_4248.html

Catherine Pavaloiu - Terorismul, o arma a razboiului rece?, Buletinul Universitatii de Aparare "CAROL I", nr.4 2007