Supremația aeriană în războiul din Vietnam

1.Introducere

Este binecunoscut faptul ca intr-un conflict, tabara care cucereste si isi mentine suprematia aeriana are automat sanse mai mari de izbanda. Desi S.U.A. au intrat intr-un razboi cu un avantaj considerabil din punct de vedere tehnic si logistic fata de Vietnamul de Nord, nu au reusit sa il gestioneze si sa se foloseasca de el astfel incat sa cucereasca si sa mentina suprematia aeriana. Datorita strategiei deficitare dar si a andurantei fenomenale a unei tari cu 14 milioane de oameni ceea ce trebuia sa fie o formalitate s-a transformat intr-o lupta acerba in care americanii au avut mult de suferit. Vietnamul de Nord a beneficiat de tehnica si de pregatire din partea Rusiei si a Chinei iar Statele Unite nu au putut bombarda niste obiecctive cheie aflate in capitala de teama de a nu produce victime ruse sau chineze, lucru care ar fi putut duce la declansarea celui de al treilea razboi mondial. Lipsa de inspiratie in organizarea strategiei si a operatiunilor componentei aerospatiale ridica si astazi semne de intrebare in privinta modelului de razboi aerian purtat in Vietnam si este subiect de dezbatere intre diversi teoreticieni ai artei militare.

2.Suprematia aeriana

Suprematia aeriana: situație în care un beligerant deține superioritatea netă a mijloacelor de atac aerian, având asigurată inițiativa și posibilitatea desfășurării acțiunilor aeriene proprii fără o ripostă puternică din partea adversarului care nu poate acționa sistematic cu aviația și apărarea antiaeriană. Supremația aeriană este o condiție esențială pentru desfășurarea acțiunilor de luptă pe uscat și pe mare. În funcție de amploarea în timp și spațiu supremația aeriană poate fi: strategică (cuprinde întregul front al acțiunilor și întreaga durată a acțiunilor strategice), operativă (cuprinde zone importante din frontul operațiunilor militare și perioade de timp mai mari), tactică/locală (limitată la un raion și la o perioadă de timp anumită). Lupta pentru cucerirea supremației aeriene cuprinde: nimicirea în aer și pe aerodromuri a aviației inamicului, acoperirea aeriană a trupelor, lovirea și distrugerea depozitelor de carburanți și lubrifianți, muniții de aviație, și întreprinderilor constructoare de avioane și a industriei petroliere, dezorganizarea sistemului de conducere a aviației de vânătoare. (Dex Online, 2014)

Cucerirea suprematiei aeriene: una din cele mai importante misiuni la care participă pe lângă forțele aeriene militare și unitățile de rachete sol-sol. Cucerirea supremației aeriene asigură libertatea de acțiune a trupelor de uscat și marinei militare, lipsind inamicul de date de cercetare aeriană și de sprijin de aviație. Cucerirea supremației aeriene mai asigură trupele proprii și obiectivele din adâncime împotriva loviturilor aeriene, permițând aviației proprii să-și îndeplinească cu ușurință misiunile asupra teritoriului inamic. Cucerirea supremației aeriene este o condiție esențială în obținerea victoriei atât pe uscat cât și pe mare. În funcție de raportul general de forțe, supremația aeriană poate fi totală, parțială sau limitată în timp. (Dex Online, 2014)