Stilul Romanic

Primul stil care se afirma este acesta, aparut in Franta in secolul al X-lea. De aici, el se extinde in Germania, Italia, Spania. Planul bisericilor romanice are ca elemente caracteristice forma de cruce, cu o nava centrala, taiata de transept, deseori marginita de nave laterale. Cand biserica adaposteste sfinte relicve, acestea sunt pastrate intr-o cripta subterana.

Printre problemele tehnice care se ridicau in fata arhitectilor romanici, cea mai importanta era acoperisul. El era din lemn si prezenta riscul unor incendii, de aceea a fost inlocuit cu bolti din piatra in forma de cupola in semicerc. Incepand cu secolul al XI-lea, se vor construi biserici cu mai multe cupole. Acestea erau sustinute in interior de coloane, iar in exterior de contraforti. Influenta mediului natural determina anumite particularitati regionale. Astfel, in Anglia, unde timpul este noros deschiderea ferestrelor este mai mare pentru a permite sa intre cat mai mult lumina zilei.

Raspandirea stilului romanic in Europa Occidentala este rapida si cu iradieri inspre Peninsula Scandinava, Ungaria. Printre cele mai semnificative constructii enumeram: Notre-Dame La Grande din Poitiers (Franta), Worms (Germania), Santiago de Compostela (Spania), Domul si Turnul din Pisa (Italia). Elementele romanice sunt urmatoarele: arcurile semicirculare ale ferestrelor, evazarea ferestrelor spre interior, bolta cilindrica a parterului, apoi aspectul general de donjon feudal.

...