Statul modern - forme de guvernământ și regimuri politice

De-a lungul istoriei, societăţile au avut nevoie de guverne pentru a crea şi aplica legile care afectau societatea. Rolul guvernului, modul acestuia de funcţionare şi puterea, gradul până la care acestea erau abilitate să dicteze comportarea individului au fost puse mereu sub semnul întrebării.

Noţiunea de guvernare sau guvernământ se referă la conducerea supremă a statului ce cuprinde organele ce o înfăptuiesc şi căreia îi revine sarcina de a asigura realizarea drepturilor si îndeplinirea obligaţiilor pe care le are statul pe plan intern si extern.

Forma de guvernământ este un concept din ştiinţele politice care se referă la modul în care este organizată puterea executivă a puterii de stat.

Încă din antichitate întâlnim o preocupare pentru cunoaşterea formelor de guvernământ şi pentru recomandarea unora care pentru autorii lor erau ideale. Platon considera că forma ideală de guvernământ, degenerează în timocraţie, adică guvernământul celor lacomi de bogaţi şi ambiţioşi. Timocraţia se transformă în oligarhie, unde conducătorii sunt cei bogaţi. Abuzurile oligarhiei duc la naşterea dorinţei de libertate şi atunci oligarhia se transformă în democraţie, guvernământul mulţimii. La rândul lui, Aristotel identifică trei forme de guvernământ : democraţia, monarhia şi aristocraţia. Montesquieu identifică şi el trei forme: guvernământul republican, monarhic şi cel despotic.

În politologia modernă, prin guvernământ se desemnează uneori organizaţiile executive ale statului, respectiv şeful statului şi guvernul, parlamentul constituind doar un corp de cenzură a guvernului si reprezentând intermedierea în raportul guvernanţi corp electoral.

În dreptul constituţional, prin forma de guvernământ înţelegem în general modul în care sunt constituite şi funcţionează organele supreme într-un stat. Ea este raportată în principiu la trăsăturile definitorii ale şefului statului şi la raporturile sale cu puterea legiuitoare. Realizând o sinteză a formelor de guvernământ vom reţine că cele mai utilizate au fost şi sunt monarhia şi republica.

Monarhia : termen de origine grecească (monos archein), însemnând un singur conducător, este o formă de guvernare autocratică, având ca lider de stat un singur individ - monarhul. Termenul a căpătat, de-a lungul timpului, alte semnificaţii, devenind echivalent cu cel de dictatoră, tiranie, absolutism sau autocraţie. În sensul modern al cuvântului, monarhia desemnează un sistem tradiţional de conducere bazat pe principiul eredităţii.

Instituţia monarhiei trebuie analizată prin prisma raporturilor dintre monarh şi celelalte organe centrale ale statului. Se cunosc două forme de monarhii :

Monarhia absolută sau despotică : formă de conducere a statului bazată pe puterea nelimitată a monarhului.

Monarhie constituţională : formă de conducere a statului monarhic în care prerogativele monarhului sunt limitate prin constituţie.

Dacă facem referire la statele moderne aici vorbim de monarhie : constituţională şi dualistă. Monarhia constituţională se caracterizează prin retrângerea prerogativelor monarhului, formarea guvernului pe baza majorităţii parlamentare şi responsabilitatea sa în faţa parlamentului, deci lărgirea atribuţiilor parlamentului Monarhia dualistă se caracterizează prin faptul că guvernul este numit şi subordonat monarhului şi restrâns în prerogativele sale, prin existenţa şi activitatea parlamentului.