Nu putem intelege pe deplin lupta care exista intre biserica si modernitate fara a ne lega de conceptul de secularizare. Care poate fi definita ca un proces de schimbare a orientarii cu privire la fundamentarea religioasa a gandirii si actiunii, cu una centrata pe lumea perceptibila Acesta notiune a fost prima data utilizata la Pacea de la Westphalia, care a dus printre multe altele la trecerea proprietatilor bisericii in mainile statului sau a conducatorului statului. Secularizarea ar fi caracterizata prin trei aspecte: o scadere a religiozitatii, restrangerea semnificatiei religiei si o reorganizare in interiorul bisericii pentru a se adapta la lumea moderna si in schimbare Alte idei sugereaza ca exista unele distinctii foarte utile in definirea acestui concept de secularizare. Trebuie privite in mod independent mai multi factori cum ar fi: secularizarea ca declin al bisercii si tot ceea ce inseamna ea cu practici religioase si credinte si secularizarea ca eliminare a religiei din viata privata. Pe baza acestora se poate face o observatie cat se poate de interesanta, bisericile care au reusit sa treaca peste aceasta separare de stat, sunt cele care au reusit cu greutate sa se acomodeze la modernitate. Secularizarea inseama trecerea in patrimoniul statului a bunurilor si posesiunilor bisericii sau a manastirilor, dar si trecerea de la statutul de preot sau calugar la un statut de laic. Nu putem considera secularizarea un fenomen filozofic, care s-a produs datorita modului de viata a oamenilor. Henry Chadwick, face diferenta dintre iluminism si secularizare, ca fiind cea dintai o miscare a celor putini si cea din urma ca fiind o miscare a maselor. Ar fi gresit sa ne imaginam ca lumea dinainte de secolul XIX era o lume in care religia era baza tuturor lucrurilor, a credea aceasta este ca si cum am crea o societate care nu a existat vreodata. De aici putem trage concluzia ca nu trebuie, atunci cand studiem acest proces, sa plecam de la premisa ca a existat o societate fara secularizare. Si pentru a exprima mai usor asta, o putem face printr-un exeplu destul de relevant, in Franta lui Ludovic al XIV-lea, ateii erau reprezentantii ai clasei superioare franceze. Pe de alta parte Edward Norman, spune ca nu ar trebui sa legam faptul ca oamenii si-au pierdut inclinatia spre lumea spirituala cu declinul religiei datorita unor obiceiuri pe care societatea le pierduse. El sugereaza ca nu a fost neaparat o perioada de declin al credintei sau bisericii, poate mai degraba o schimbare in mentalitatea oamenilor cu privire la religie. Sigur ca nu putem spune ca oamenii nu sunt religiosi, dar nu mai putem spune ca oamenii sunt loiali institutiilor religioase. Trebuie mentionat insa ca folosirea acestui termen a devenit ambigua si ca in ultimii ani, au atras cateva schimbari de perceptie in randul specialistilor. Multi sociologi ai religiei cum ar fi David Martin sau Peter Berger si-au schimbat pozitiile ca urmare a dovezilor clare cu privire la resurgenta fenomenelor religioase din prezent. Poate ca una dintre radacinile secularizarii ar fi intr-o mare masura aparitia protestantismului si valorile pe care le are aceasta reforma. Libertatea constiintei omului, a individului, este cea care a dus la inceputul secularizarii Europei. Altfel spus, au inceput sa apara mai multe confesiuni, intr-un stat spre exemplu. Dar bineinteles nu trebuie sa lasam deoparte, progresele pe care le-a facut stiinta, industrializarea si urbanizarea, formarea statelor natiune si aparitia nationalismului modern, marxismul, care s-a dovedit ca fiind unul dintre cei mai buni factori ai secularizarii in ultimele doua secole.
După plată vei primi prin email un cod de download pentru a descărca gratis oricare alt referat de pe site (vezi detalii).
