Secolul XVII-Monarhia feudală în apusul Europei

Extras din referat Cum descarc?

-  Monarhia feudala in apusul Europei -  Franta
In conditiile declinului nobilimii, pe de o parte si ale ascensiunii orasenimii si burgheziei pe de alta parte si a ascutirii conflictului dintre ele, monarhia a profitat de aceasta situatie pentru a-si spori necontenint autoritatea, transformandu-se intr-o monarhie absolutista. 
La sfarsitul secolului al XV-lea si in cursul secolului al XVI-lea, in Europa s-a instituit un nou sistem politic: monarhia absolutista. Aceasta s-a manifestat in principal prin exercitarea puterii politice depline de catre monarhi si prin caracterul divin al puterii acestora. La inceputul secolului al XVII-lea, Franta, Anglia, Spania, Imperiul Habsburgic, aveau in fruntea lor monarhi absolutisti. Absolutismul reprezinta o etapa in evolutia monarhiei feudale.
Franta a cunoscut forma clasica a monarhiei absolutiste, incepand cu secolul al XVI-lea. Adunarea Starilor Generale nu a mai fost convocata (1614), iar regele controla justitia, administratia provinciilor, armata. Autoritatea regala a fost restabilita de Henric al IV-lea (1589-1610), cu care incepe Dinastia de Bourbon. Ludovic al XIII-lea (1610-1643), secondat de ministrul sau, cardinalul Richelieu, a consolidat puterea monarhica. El a sporit prestigiul Frantei prin participarea la Razboiul de 30 de ani (1618-1648). Ludovic al XIV-lea (1643-1715) a dus absolutismul la apogeu. Socotindu-se ,,rege de drept divin", a condus Franta autoritar.
-  Evolutia domniei in spatiul romanesc in secolul al XVII-lea
Incepand cu secolul al XVII-lea s-au reasezat raporturile internationale din spatiul central si est european. Ca urmare a afirmarii Rusiei, teritoriul romanesc a intrat in zona de influenta a patru mari puteri: Imperiul Habsburgic, Polonia, Imperiul Otoman si Rusia. In aceasta perioada in care diplomatia a ramas cea mai importanta activitate, s-au afirmat cateva personalitati proeminente: Vasile Lupu, Matei Basarab, Dimitrie Cantemir, Serban Cantacuzino si Constantin Brancoveanu.
In timp ce Transilvania se remarca in politica europeana prin participarea la Razboiul de 30 de ani (1618-1648), Tara Romaneasca si Moldova isi consolideaza autonomia interna in timpul domniilor lui Matei Basarab (1632-1654) si Vasile Lupu (1634-1653). 
La inceputul secolului XVII, situatia din cele doua spatii istorice amintite mai sus era relativ asemanatoare. In Franta dupa un lung sir de razboaie religioase intre catolici si hughenoti si dupa disparitia dinastiei de Valois (1589), autoritatea regala, a fost restabilita de Henric al IV-lea (1589-1610), la sfarsitul secolului al XVI-lea, cu care incepe Dinastia de Bourbon. Restabilirea pacii a fost insotita de un mare efort de redresare economica si de consolidare a institutiilor centrale si locale. Biserica, la randul ei, va ajunge sub un control tot mai riguros al regalitatii, inaltii prelati fiind numiti de catre rege si instituirea lor canonica de catre Papa. 
O prima asemanare ar fi ca, la fel ca in Franta, in spatiul romanesc, Biserica se subordona domnitorului, indeplinind o functie importanta in viata statului, domnii erau unsi de patriarhii de la Constantinopol in calitatea lor de capi ai ortodoxiei. Rolul Bisericii in stat era subliniat si de prezenta mitropolitilor si episcopilor la inscaunare in calitatea dubla de inalti ierarhi si de reprezentanti ai starii ecleziaste in Sfatul domnesc.

Fisiere in arhiva (1):

 Secolul XVII-Monarhia feudala in apusul Europei.docx