România în contextul invaziei din Cehoslovacia

,,Primăvara de la Praga” este cunoscută în istorie ca acea perioadă de liberalizare care a început în aprilie 1968 prin lansarea unui program de reforme liberale de către noul secretar general al Partidului Comunist Ceh Alexander Dubcek și care s-a încheiat pe 21 august când Uniunea Sovietică a intervenit militar. „Primăvara de la Praga” a reprezentat încercarea unor comuniști reformatori cehoslovaci de a trece de la sistemul politic copiat după modelul sovietic la un model specific cehoslovac de „socialism cu față umană”. Conflictul desfășurat între „elementele conservatoare” și „elementele reformatoare” din cadrul Partidului Comunist Ceh s-a încheiat prin înlocuirea din fruntea partidul a lui Antonin Novotny cu Alexander Dubcek, în ianuarie 1968.

În aprilie 1968 secretarul general al partidului ceh a lansat un program de reforme politice și economice prin care urmărea să redreseze situația economică a Cehoslovaciei. Printre reformele inițiate de noua conducere cehoslovacă venită la putere în ianuarie 1968 merită menționată libertatea de exprimare, desfințarea cenzurii, guvernare pluripartidică, precum și posibilitatea unei federalizări a statului cehoslovac în două republici separate cu drepturi egale (Cehia și Slovacia). Ca urmare, au început să apară în presă nenumărate declarații antisovietice, care au iritat îndeajuns autoritățile de la Kremlin astfel încât să conceapă un plan de stopare a acestui curs liberal pe care îl urma Cehoslovacia .

La scurt timp, în noaptea de 20 spre 21 august 1968, aproximativ 500.000 de soldați ai trupelor Pactului de la Varșovia pătrund pe teritoriul Cehoslovaciei cu scopul de a stopa procesul reformist inițiat de regimul Dubcek, pentru ca acesta să nu contamineze și celelalte state socialiste. Dintre toate cele cinci țări care au pătruns în Cehoslovacia, singura țară care, inițial, a sprijinit reformele lui Dubcek a fost Ungaria, întrucât autoritățile de la Budapesta au considerat că acestea nu reprezintă un pericol pentru integritatea blocului socialist, însă ulterior și-au schimbat poziția .

Intervenția „celor cinci” în Cehoslovacia reprezenta o încălcare flagrantă a unui principiu clar stipulat în „Tratatul de la Varșovia”, care presupunea neamestecul în treburile interne ale unui stat socialist, principiu care a mai fost încălcat și în cazul Revoluției din Ungaria din 1956. Trebuie menționat faptul că România și Albania au fost singurele țări din blocul socialist care nu au paticipat la invazia împotriva Cehoslovaciei. Regimul de la București a fost informat de intervenția militară a celor cinci state socialiste în Cehoslovacia de un reprezentant al agenției de presă AGERPRES pe nume Eugen Ionescu. După primirea acestei vești, Nicolae Ceaușescu a convocat Comitetul Politic Executiv, Comitetul Central cu Consiliul de Stat și guvernul, apoi mitingul din Piața Palatului și în final Marea Adunare Națională.