Richard von Coudenhove - Kalergi - Pan Europa

Contele Richard von Coudenhove – Kalergi (1894 – 1972) s-a născut în familia unui diplomat de origine austriacă, de o putenică tradiţie cosmopolită şi, în urma studiilor efectuate la Institutul Trezianum şi la Universitatea din Viena, a obţinut doctoratul în filosofie în anul 1917. Evenimentele războiului şi ale revoluţiei bolşevice îi îndreaptă interesul spre politică, considerând conflagraţia mondială drept o crimă, şi condamna naţionalismul, identificând cauza Antantei cu cea a democraţiei.

Publicist, gânditor politic şi militant federalist european, Kalergi a fost o personalitate care din 1922 şi până la moarte sa, în 1972, a luptat pentru ideea europeană, aflându-se în permanenţă în perioada interbelică în mijlocul tuturor iniţiativelor în ceea ce priveşte crearea unei Europe unite.

Aplicarea în practică a soluţiilor alternative la Liga Naţiunilor, cristalizate în dezbaterea teoretică din anii imediat următori Primului Război Mondial, a fost obiectivul nu doar al unor organizaţii şi mişcări non – guvernamentale, dar şi al unor iniţiative politice la nivel oficial.

Mişcările non – guvernamentale au avut obiectivul mobilizării opiniei publice europene, a elitei intelectuale şi politice, pentru a crea o stare de spirit favorabilă unificării europene în spirit federal şi pentru a exercita presiuni asupra guvernelor în vederea efectuării unor paşi practici în direcţia integrării continentului pe plan economic, politic şi spiritual.

Susţinător al programului „Cele 14 puncte” ale preşedintelui american Woodrow Wilson, de reorganizare postbelică a lumii, în condiţiile haosului economic, al mizeriei sociale şi a instabilităţii politice generate de prăbuşirea marilor imperii, el adera la formularea unor reforme treptate în plan social şi economic şi respingea bolşevismul rusesc ca un atac la libertatea individuală , concepută ca valoare supremă.

Rezultatul tratatelor de pace şi eşecul soluţiilor wilsoniene îl determină pe Kalergi să adopte o poziţie deosebit de critică la adresa noilor realităţi politice ale continentului.

Liga Naţiunilor era incapabilă să controleze situaţia anarhică în care se confruntă adepţii tratatelor de pace şi revizioniştii, minorităţile şi majoritatea, diversele orientări economice protecţioniste. Se contura deja pericolul unui colaps economic, al războiului european şi al ascensiunii bolşevismului, iar unicul remediu putea fi doar o unificare federală a continentului, în cadrele Statelor Unite ale Europei.

Pe baza unui studiu efectuat în anii 1920 - 1922 asupra proiectelor, experimentelor şi modelelor federaliste anterioare, el contura imaginea unei ere a primatului valorilor internaţionale în faţa celor naţionale, a unei faze de tranziţie a istoriei mondiale de la federaţii continentale la cele intercontinentale.

Programul mişcării pan – europene este formulat în cartea „Pan Europa” a lui Richard von Coudenhove – Kalergi, publicată la Viena în 1923. Acesta este considerat un prim proiect de confederalizare a Europei, un manifest politic ce îmbina viziunea globală cu un diagnostic exact al situaţiei concrete a Europei. În concepţia lui Kalergi, esenţa o constituia decăderea Europei datorită sistemului politic învechit, al accentului pus pe conflictele între clase, în locul relaţiilor interstatale, a îmbinării slăbiciunilor interne cu vulnerabilitatea în plan extern, ca urmare a ascensiunii marilor puteri extraeuropene.

În condiţiile dezvoltării economice moderne , a globalizării transporturilor şi comunicaţiilor, statele naţionale devin un cadru strâmt şi generator de conflicte, pe când unificarea continentului ar asigura pacea şi stabilitatea, rezolvarea problemelor interne şi transformarea Europei într-o importantă putere mondială, cu păstrarea primatului său cultural. Acest obiectiv putea fi realizat pe două căi: prin forţă, respectiv cucerirea rusească şi generalizarea continentală a modelului revoluţiei bolşevice, fie prin unificarea federală voluntară a statelor europene. Kalergi considera că pericolul rusesc putea fi oprit doar prin forţe unite, prin realizarea Pan – Europei, înaintea refacerii economice şi militare a colosului răsăritean, deoarece, în caz contrar, o Rusie refăcută ar dobândi inevitabil hegemonia asupra unei Europe divizate. Era necesar un pact de garantare a securităţii statelor care se învecinau cu Rusia, precum şi un tratat de arbitraj obligatoriu între toate statele europene. Dezvoltarea unor relaţii economice paşnice între uniunea pan – europeană şi Rusia era indispensabilă, precum şi atragerea acesteia, în viitor, într-un program de dezarmare generală.

Coudenhove – Kalergi considera Europa ca fiind „o fraternitate umană ce împărtăşeşte viziuni comune”. Fiind moştenitoarea unei mari istorii şi a unei culturi bogate, Europa nu putea supravieţui greutăţilor vremii decât dacă va şti să îmbine într-un mod cât mai armonios interesele fiecărui popor de pe continent. Pentru Coudenhove – Kalergi, apărarea libertăţilor şi consolidarea păcii însemnau, la fel ca reconcilierea dintre Franţa şi Germania, „pietre de temelie ale unităţii europene”.