Revoluția industrială și consecințele ei istorice

Incepand cu secolele XVIII-XIX, continentul european a devenit centrul dominator al lumii.. Principala cauza a acestui fenomen a constituit-o revolutia economica, datorata declansarii revolutiei industriale. Prin revolutie industriala se intelege fenomenul de inlocuire a muncii manuale in economie cu productia realizata cu ajutorul masinilor. Desi acest fenomen isi gaseste originea in progresele din timpul Evului Mediu si al Renasterii, el a aparut in Anglia in a doua jumatate a secolului al XVIII-lea si s-a datorat unor cauze specifice: conditiile politice din Anglia care erau favorabile dezvoltarii economiei, bogatiilor naturale ale acestei tari (fier si carbune in primul rand), pozitiei geografice etc.

Evaluată, la 1700, la 6,5 milioane, populaţia Angliei creşte la 8 milioane în 1760 şi la peste 9 milioane în 1780, la care se adăugau trei milioane în Irlanda. Recensământul populaţiei din 1801 indică pentru Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei o populaţie de 16 milioane, iar în anul 1821, aceasta ajunge la 20,8 milioane. Sporul demografic considerabil a asigurat o piaţă internă de mari proporţii şi o sursă importantă de forţă de muncă cu pondere deosebită a categoriilor de vârstă tânără. Totodată, el a atras după sine schimbări importante în structura socio-economică, profesională şi în mediile rural şi urban a populaţiei, cu repercusiuni semnificative asupra întregii vieţi economice şi publice. La jumătatea secolului al XVIII-lea agricultura engleză nu prezenta deosebiri esenţiale faţă de celelalte ţări din Vestul Europei. Ea se practica cu tehnici şi tehnologii tradiţionale. în acelaşi timp, erau încă foarte numeroase câmpurile comune, adică acele părţi de teren agricol care erau folosite în devălmăşie de către membrii comunităţilor rurale, precum şi foarte întinse suprafeţe necultivate. Începe procesul de răspândire, în Anglia, a unor noi metode agrotehnice, experimentate şi aplicate în Olanda şi Franţa, de către personalităţi de vază, ca Jethro Tuli şi lord Townsend, adepţi ai rotaţiei culturilor. Coke din Norfolk, agricultor ilustru, al cărui domeniu atrăgea vizitatori din întreaga Europă reuşeşte, prin folosirea îngrăşămintelor, să cultive grâu pe terenuri considerate până atunci sterile. Bekewell ameliora rasele de vite, capre şi oi, intuind creşterea cererii de carne care se va face simţită odată cu sporirea populaţiei.

Saltul demografic petrecut în decurs de un secol rupe echilibrul preexistent între cerinţele de pe piaţa internă în extindere şi posibilităţile de producţie ale manufacturilor textile engleze, care aveau tradiţii însemnate de mai bine de două secole. Această ruptură declanşează, pe principiul reacţiei în lanţ, un şir de perfecţionări şi descoperiri tehnice.

Începutul este făcut în 1733 de către mecanicul John Kay, care a inventat suveica zburătoare şi, fără pretenţia unei enumerări exhaustive, arătăm că au urmat: maşina de tors inventată de James Hargreaves, în 1765, maşina de filat a lui Richard Arkwright, în 1769, o nouă maşină de filat, în 1785, a lui Samuel Crompton.

Una dintre cele mai importante inventii ale secolului al XVIII-lea a fost masina cu aburi (James Watt, 1769) de la care s-a perfectionat procesul de productie in deceniile urmatoare. Altfel spus, aplicarea maşinii cu aburi a lui J. Watt este startul în formarea industriei textile engleze moderne, de fabrică şi urbană. Dezvoltarea industriei grele antrenează căutări şi descoperiri în industria chimică, pentru efectuarea operaţiunilor privind albirea, degresarea, uscarea şi colorarea firelor şi ţesăturilor, tehnologiile tradiţionale reprezentând o piedică în prelucrarea cantităţilor sporite de astfel de produse.

De-a lungul aceluiasi veac au fost imbunatatite procedeele de obtinere si prelucrare a fierului cu ajutorul carbunelui, aceste materii prime devenind cele mai importante resurse naturale folosite in economie.