Revolutia Franceza este revolutia desfasurata intre 1789 si 1799, care a lichidat oranduirea feudal-absolutista in Franta. A izbugnit in conditiile agravarii situatiei economice a maselor, ale progresului ideii de natiune, ale necesitatii acute de creare a unei piete nationale.
Pana la Revolutia Franceza, Europa era dominata de monarhii absolutiste, adica de regimuri in care intreaga putere politica era detinuta de rege. Era o societate bazata pe privilegiul nobilar al nasterii. Numai nobilii aveau acces la functiile inalte din administratie si armata si erau scutiti de plata impozitelor. Forta conducatoare in revolutie, la care a participat intreaga stare a treia (burghezia, masele populare orasenesti si taranimea), a fost burghezia, iar forta sociala principala a constituit-o larga miscare populara. Preludiul revolutiei l-a constituit convocarea Statelor Generale (5 mai 1789). Deputatii starii a treia din Adunarea Statelor Generale s-au declarat constituiti in Adunarea Nationala, apoi in vederea elaborarii unei constitutii, in Adunarea Nationala Constituanta (9 iulie 1789- 30 sep. 1791). Adunarea Constituanta a votat desfiintarea privilegiilor feudale (4 aug. 1789), a adoptat Declaratia drepturilor omului si ale cetateanului (26 aug. 1789) si prima Constitutie burgheza a Frantei (3 sept. 1791). Aceste realizari, impreuna cu reformele administrative, judecatoresti, fiscale si bisericesti, au favorizat dezvoltarea relatiilor de productie capitaliste. Sub presiunea insurectiei nationale de la 10 aug. 1792, Adunarea Legislativa (1 oct. 1791 20 sept. 1792) a suspendat monarhia si a aprobat instituirea Comunei insurectionale (Comuna din Paris), o adevarata putere de stat populara. In perioada aug. - sept. 1792 masele, sub conducerea Comunei insurectionale, au impus instaurarea democratiei politice. In fata primejdiei provocate de invadarea Frantei de catre armatele austro-prusiene, precum si de tradarea generalilor monarhisti, Comuna insurectionala a declarat patria in primejdie. Armatele franceze au infrant la Valmy (20 sept. 1792) armatele invadatoare. La 21 sept. 1792 Conventia Nationala, care luase locul Adunarii Legislative, a proclamat Republica. In cadrul Conventiei s-au reliefat doua tendinte principale: Intre ele se afla masa deputatilor independenti, porecliti campia sau mlastina. Lupta dintre cele doua tendinte a atins apogeul in timpul procesului regelui Ludovic XVI, care, cu toata opozitia girondinilor, a fost condamnat la moarte si executat (21 ian. 1793). Infrangerile de pe front, tradarea generalului Dumouriez, scumpirea vietii si izbugnirea rascoalei contrarevolutionare din Vandeea au provocat sfarsitul guvernarii girondine. In urma insurectiei din 31mai - 2iun. 1793 a fost instaurata dictatura revolutionar-democratica a iacobinilor, girondinii fiind exclusi din Conventie, iar unii dintre ei executati.
Perioada dictaturii iacobine (2 iun. 1793 27 iul. 1794), cunoscuta sub numele de teroarea iacobina, a ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
