Revolutia franceza

Extras din referat Cum descarc?

In cele doua secole de domnie si guvernare a dinastiei de Bourbon (1589-1789), societatea franceza a dat apartenenta unei evolutii lente, in care initiativele de reforma s-au confruntat cu puternice tendinte de aparare a privilegiilor. Vechiul Regim a fost cuprins in ultimele sale decenii de o criza complexa: economica, sociala, financiara, administrativa si morala. Considerata in istorie ca o manifestare atipica, revolutia se declanseaza cand toate tentativele de reformare sunt epuizate. Amploarea crizei si ineficienta reformelor au determinat ca Revolutia Franceza sa fie necesara, inevitabila si la fel de complexa. 
- Premisele izbucnirii revolutiei 
In cursul secolului XVII, Franta a inregistrat, o data cu intreaga populatie a Europei, o importanta crestere demografica (de la 14-22 mil locuitori spre 23-28 milioane locuitori), chier daca s-a situat sub media europeana a acelor vremuri. 
Taranimea a continuat sa reprezinte 85% din populatie si, desi cea mai mare parte a ei era libera, lipsa pamantului si dependenta fata de nobilul proprietar, de Biserica si de Stat ii impovarau viata. Productia agricola a fost insa intr-o crestere continua, nu intotdeauna in functie de tehnologii noi sau de uneltele folosite. Industria a excelat cu deosebire in domeniul textil, fiind puternic sustinuta de constructia de drumuri. 
Din Evul Mediu, societatea franceza si-a pastrat structurile traditionale: regele in fruntea ierarhiei, urmat de cele doua stari privilegiate - clerul si nobilimea - si starea a III-a, alcatuita din burghezie, taranime, muncitorii din manufacturi, etc. Originea celor trei ordine dateaza din Evul Mediu, cand s-a ivit deosebirea intre cei care se roaga - oratores, cei care se lupta - bellatores, cei care muncesc pentru a asigura traiul celorlalti - laboratores. 
Clerul, insumand circa 130 000 de persoane, se proclama el insusi cea mai inalta treapta a Regatului. Se bucura de insemnate privilegii politice, fiscale si juridice. Membrii clerului superior, episcopii si abatii (=titlu purtat de sefii unei manastiri catolice) se recrutau din randurile nobililor. Fastul si grandoarea in care traiau principii bisericii egalau luxul marilor nobili laici. In schimb, preotii de tara, cuprinzand 50 000 de parohi, duceau o existenta modesta alaturi de enoriasii (=persoana care, practicand o religie, tine de o anumita parohie) lor. 
Alaturi de nobilimea de sange sau de spada, in secolele XVI-XVIII s-a format nobilimea judiciara, a magistratilor, care cumparau acest titlu si intrau in randurile nobilimii de roba. Instantele judiciare supreme, care se numeau parlamente, constituiau un monopol al acestor aristocratii de functionari. Profitand ca in Franta Vechiului Regim legile intrau in vigoare abia dupa ce erau inregistrate in condica Parlamentului din Paris, nobilimea judiciara respingea sistematic reformele, devenind garantul mentinerii privilegiilor. Populatia Frantei in preajma revolutiei numara aprox. 25 milioane locuitori, dintre care 350 000 erau nobili, dar cu structura foarte eterogena. Nobilimea de curte, cca. 4 000 de persoane, locuia la Versailles si forma anturajul regelui. Traia in mare lux, din pensiile si ajutoarele acordate din bugetul statului, din soldele militare sau din veniturile slujbelor indeplinite la curte. Totusi marea nobilime era partial ruinata. Risipa, luxul si viata de la curte implicau cheltuieli mult mai mari decat veniturile, iar majoritatea domeniilor au fost amanetate (=a garanta un imprumut cu o proprietate) sau vandute. Cu totul alta era situatia nobilimii provinciale, ruinata si ducand o viata modesta pe domeniile ei. Principala sursa de venituri consta in perceperea drepturilor feudale de la tarani, chiar daca valoarea lor scazuse foarte mult in secolul XVIII. 
Starea a III-a cuprindea burghezia alcatuita din 2 milioane de bancheri, industriasi, negustori si liber-profesionisti (avocati, medici, notari). Taranimea, care numara 20 milioane de agricultori, forma cea mai mare parte a starii a treia. Tot in aceasta categorie sociala se mai gaseau 2 milioane de muncitori, mestesugar, mici comercianti, ucenici si calfe care locuiau la orase si alcatuiau o forta sociala exploziva.
Teoretic, regele detinea puterea in mod absolut. Statul era domeniul sau, pe care l-a primit mostenire de la antecesori si pe care-l guverna dupa bunul sau plac. Regele declara razboi si incheia pace, numea in toate functiile militare si civile, putea incarcera orice persoana printr-o simpla ,,Lettre de cachet" (ordin scris, sigilat cu pecetea sa). In fapt, autoritatea regala era mult slabita de modul haotic in care functionau principalele institutii ale statului.
Centralizarea coexista cu o multime de privilegii si autonomii. Justitia, spre exemplu, era exercitata concomitent de functionarii regali, de seniorii care au mostenit dreptul de a face dreptate pe proprietatile lor si de tribunalele ecleziastice. Vamile interne stanjeneau comertul, impozitele erau repartizate inegal. 
Criza monarhiei absolutiste franceze a inceput dupa 1715, anul mortii lui Ludovic al XIV-lea. Finantele erau secatuite de desele razboaie, iar populatia vlaguita si profund nemultumita. Regele Ludovic al XV-lea a antrenat tara intr0o serie de razboaie inutile avand ca rezultat scaderea prestigiului Frantei si o criza financiara care va dainui pana la revolutie. Politica falimentara a lui Ludovic al XV-lea a fost ilustrata de incheierea umilitoarei paci din 1763, cand Franta pierdea in favoarea Angliei teritorii precum Canada, Louisiana si India. In schimb, monarhia franceza a sprijinit lupta de eliberare a coloniilor engleze din America de Nord, dar cu pretul adancirii crizei finantelor publice. 
Regele Ludovic al XVI-lea (1774-1792) a esuat in toate incercarile de a reforma finantele tarii. Rand pe rand ministrii Turgot, Necker si Calonne care au incercat sa legifereze impozitarea nobilimii au fost demisi la presiunile privilegiatilor. Se produce asa-numita ,,revolta a nobilimii", prin care s-a respins orice incercare de reformare a institutiilor aristocratice. La fel ca si in Anglia, cauza imediata a declansarii revolutiei a fost criza financiara si impotrivirea la reforme a categoriilor privilegiate. In plan intelectual circulau idei noi, promovate de filosofii epocii ,,luminilor", care criticau absolutismul monarhic si sustineau un regim al libertatii si egalitatii.


Fisiere in arhiva (1):

  • Revolutia franceza.doc

Imagini din acest proiect Cum descarc?

Descarca gratuit aceast referat (0 €)

Completezi numele, prenumele și adresa de email. După aceea primesti prin email link-ul pentru descărcare. Completeaza o adresă de email validă.

1. Numele, Prenumele si adresa de email:

Daca nu gasesti email-ul, verifica si directoarele spam, junk sau toate mesajele.



Hopa sus!