Renasterea reprezinta epoca de innoire sociala si culturala, care a avut loc in Europa, la sfarsitul Evului Mediu, in secolele al XV-lea si al XVI-lea, caracterizata prin redescoperirea interesului pentru cultura si arta antichitatii clasice.
Renasterea a avut originea in Italia si s-a raspandit apoi in intreaga Europa apuseana. In acest timp s-au produs profunde transformari sociale, politice, economice, culturale si religioase, care au marcat trecerea catre societatea moderna. Societatea feudala a Evului Mediu cu structura ierarhica rigida, dominata de economia agrara si sub puternica influenta a Bisericii Catolice a inceput sa se destrame. La producerea acestor fenomene, un rol determinant l-au avut oamenii de cultura si artistii, inclinati catre clasicismul greco-roman, aspirand la eliberarea spirituala de sub dogmele religioase.
Notiunea de Renastere (in franceza: Renaissance) a inceput sa fie folosita incepand din secolul al XIX-lea, aparuta mai intai la istoricul francez Jules Michelet, de la care a fost preluata de istoricul elvetian Jacob Burckhardt in lucrarea sa fundamentala Die Kultur der Renaissance in Italien (Cultura Renasterii in Italia, 1860). El a definit Renasterea (in italiana: Rinascimento), epoca cuprinsa intre pictorii Giotto si Michelangelo. In acest timp omul recapata constiinta de sine ca individ, dupa o lunga perioada de anihilare a personalitatii.
In urma cercetarilor istorice din ultimii ani, Evul Mediu nu mai este considerat drept o epoca intunecata, lipsita de creativitate culturala. Datorita asa ziselor scriptoria din manastirile medievale, se pastrasera exemplare in limba latina din scrierile autorilor greci sau romani, ca Aristotel si Thucydide, Virgiliu, Seneca, Cicero si Ovidiu. Sistemul de drept din societatea moderna isi are originea in dreptul civil si canonic din secolele al XII-lea si al XIII-lea. Ganditorii Renasterii s-au ocupat mai departe cu studiul gramaticii si retoricii medievale. In domeniul teologiei au continuat traditiile filozofiei scolastice, interpretarea filosofiei platoniciene si aristoteliene si-a pastrat mai departe un rol decisiv. Scolile din Salerno (Italia) si Montpellier (Franta) reprezentau centre vestite pentru studiul medicinei.
Curente innoitoare in viata culturala au existat si inainte de epoca propriu zisa a Renasterii, care insa cuprindeau doar un strat subtire al societatii inalte de curte.
Renasterea carolingiana, dupa numele lui Carol cel Mare, a reprezentat trezirea la viata a antichitatatii si in parte a culturii bizantine in cultura si arta imperiului franc, in secolele al VIII-lea si al IX-lea, in incercarea imparatului Carol cel Mare de a continua si innoi traditiile imperiului roman. Printre cele mai insemnate realizari ale Renasterii carolingiene se numara ilustratiile de carte din Evangheliarul lui Carol cel Mare, pastrat la Viena, sau Capella Palatina din Aachen, care aminteste de Bazilica San Vitale (sec. al VI-lea) din Ravenna precum si ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
