Războiul franco prusac

Indata dupa victoria Prusiei asupra Austriei (1866), guvernul prusac condus de Otto von Bismark a inceput pregatirea razboiului impotriva Frantei. Aceasta datorita faptului ca, dupa crearea Confederatiei Germane de Nord, mai ramasese numai un pas pana la unirea complecta a Germaniei prin atragerea statelor din sud (Bavaria, Wurtemberg, Baden si Hessa) in confederatia care era sub conducerea monarhiei reactionare prusace. In realizarea acestui plan, Bismark s-a lovit de opozitia lui Napoleon al III-lea, imparatul Frantei. Din cauza nereusitei politicii lui Napoleon in ultimii ani, o parte din patura conducatoare franceza era nemultumita de politica imparatului. Curentul republican se intareste si, in frunte lui, sta stralucitul orator Gambetta. In sanul muncitorimii franceze se raspandisera tot mai mult ideile socialiste, cele mai multe sub influenta lui Proudhon si Blanqui. In ian. 1870 printul Pierre Bonaparte a ucis e gazetarul republican Victor Noir. Ca expresie a cresterii curentului republican, peste 200000 oameni iau parte la inmormantarea acestuia sub lozinca Traiasca Republica. Napoleon al III-lea a luat o serie de masuri represive, dar vazand ca acestea nu stapanesc curentul republican, a gasit solutia nefericita intr-un razboi impotriva Prusiei cu convingerea ca impiedicand unirea Germaniei sub conducerea Prusiei patura conducatoare din Franta se va strange in jurul lui.

In ziua de 19 iulie 1870 Franta declara razboi Prusiei. Napoleon al III a inceput razboiul desi Franta nu era pregatita. Armata nu avea nici conducerea priceputa si nici cele necesare ducerii unui razboi. Lipseau pana si hartile. Prusia era mult mai bine pregatita si numarul soldatilor prusaci era aproape dublu. Cu toata bartia soldatului francez armata franceza a suferit de la inceput infrangeri una dupa alta. La Metz si Sedan armatele franceze au fost inconjurate de prusaci. Desi un general francez a propus lui Napoleon ca sa-si croiasca drum prin lupta spre liniile franceze s-au sa piara pe campul de onoare, imparatul s-a predat cu intreaga armata renuntand la lupta si fara conditii. Cand poporul Parisului a aflat de capitularea de la Sedan s-a rasculat sub lozinca: vrem republica si apararea patriei. Sub presiunea populara Gambetta unul din cei cativa deputati republicani proclama republica. Se instaureaza un guvern provizoriu care a luat numele de guvern de aparare nationala. In acest guvern au intrat si republicani printre care si Gambetta precum si multi monarhisti reactionari, printre care gen. Trochu care a preluat ministerul de razboi. Acest guvern nu era atasat maselor populare.

Muncitorimea franceza era inca slab organizata. In fata muncitorimii din Franta si Germania stateau atunci doua sarcini principale. Astfel Intermnationala I-a, intemeiata si condusa de Marx si Engels, adresandu-se muncitorilor le-a aratat ca dupa Sedan unirea Germaniei este asigurata si ca ei trebuie sa vegheze ca pacea care se va incheia cu Franta sa fie o ...