Războiul de o sută de ani

faptul ca regele Angliei era si unul dintre cei mai mari nobili din Franta, controland teritorii vaste din interiorul acesteia detinea in mod legal Guyenne si Gasconia care erau necesare regelui Frantei pentru implinirea teritoriala a regatului sau.

Regele francez sprijinea, impotriva regelui Angliei, Scotia, pe care acesta trebuia s-o cucereasca pentru a se simti in siguranta pe insula sa.

Regii francezi au privit aceasta situatie ca pe o amenintare si au incercat sa reduca din proprietatile monarhului englez. Din acest punct de vedere, razboiul de o suta de ani reprezenta etapa finala a unui conflict ce durase deja peste 300 de ani.

In 1340 Filip de Valois, fiul unui frate al lui Filip al IV-lea, si-a asumat titlul de rege al Frantei si a pus pe blazonul sau crinii Frantei alaturi de leoparzii Angliei, la cererea orasenilor din Flandra. Iata de ce: principalul produs al Angliei era lana; principala ocupatie a flamanzilor era tesutul si apretatul stofelor. Anglia agricola si Flandra manufactiera traiau in simbioza. Indata ce regele Frantei paru sa ravneasca la Flandra si ii impuse un comite francez, negustorii englezi se agitara. Era vorba (se spune), pentru rege, de succesiunea Frantei; pentru popor, de libertatea comertului.

Adunata in jurul Sacului cu lina, Camera Comunelor vota cu draga inima armate.

Izbucnirea razboiului Cand Eduard al- III-lea a devenit rege al Angliei, principala sa proprietate din Franta era ducatul de Aquitaine din sud-vest. Mandrul Eduard al- III-lea, care la Masa Rotunda s-a legat prin juramant sa cucereasca Franta, ca si aceasta tagma de cavaleri de-a dreptul nebuna, care, in urma unui legamant, poarta un ochi acoperit cu postav rosu, nu este totusi atat de nebuna ca sa lupte pe cheltuiala sa.

Candoarea cruciadelor tine de alta epoca; cavalerii de acum sunt de fapt comis-voiajorii negustorilor din Londra si Gand. Dar negustoriidin Gand ezitau sa declare razboi regelui Frantei, suzeranul lor, framantati de faptul ca se angajasera sa plateasca doua milioane de florini papei daca ar fi comis aceasta incalcare a indatoririlor lor. Insa seful lor, Iacob Artevelde gasi mijlocul sa imbine respectarea tratatelor cu violarea lor. Il sfatui pe Regele Angliei sa puna alaturi de emblema de pe blazonul sau emblema Frantei si astfel aliatul flamanzilor, si nu adversarul lor, ar deveni adevaratul rege al Frantei si cel caruia ii prestau juramant.

Razboiul de o suta de ani a fost deci un razboi dinastic, un razboi feudal, un razboi national si mai ales un razboi imperialist (desi de imperialism, in sensul riguros social-istoric al cuvantului se poate vorbi numai de la sfarsitul sec. XIX). Obiectivul negustorilor englezi cand ii daruira regelui 20 000 de saci de lana pentru a acoperi cheltuielile de razboi era sa-si pastreze cele doua zone de influenta indispensabile comertului lor: Flandra, cumparatoare de lana, si Bordeaux, producatoare ...