Premisele războiului rece

Începuturile anului 1945...

... deja vesteau sfârşitul celei mai nemiloase conflagraţii mondiale - al celui de-al Doilea Război Mondial, care “s-a terminat cu un vid geopolitic”.

Luna ianuarie a fost marcată de începerea celui de-al 4-lea mandat al preşedintelui american Franklin D. Roosevelt: fapt ,ce i-a permis să continuie, împreună cu ceilalţi “Doi Mari” W. Churchill şi I. Stalin , lucrările premergătoare mult-aşteptatei păci.

Aşadar, la 4 februarie , la Yalta, a avut loc întâlnirea dintre “mai marii” lumii. În cadrul aceastei conferinţe discuţiile s-au axat pe vechile principii, menţionate şi la întâlnirea lor de la Teheran din 1943 , privitor la organizarea lumii postbelice.

Stalin, ca întotdeauna, urmărea extinderea graniţelor Uniunii Sovietice în Europa de Est şi înfiinţarea partidelor comuniste în cadrul cât mai multor ţări ale

continentului. “Războiul ăsta nu este ca în trecut; cel care ocupă un teritoriu

îi impune şi propriul său sistem social. Fiecare îşi impune propriul sistem

până unde îi poate ajunge armata. Altfel nu se poate.”- a spus el, iar toate

planurile lui erau axate pe acest principiu.

Tactica diplomatică a lui Roosevelt se baza pe “importanţa relaţiilor personale dintre conducători şi a existenţei unei armonii esenţiale între naţiuni”. În fapt, această armonie relaţională el o manifesta mai mult faţa de liderul comunist: “Prietenul meu Stalin, Unchiul Joe”- “în Churchill, el a găsit un camarad de arme pe timp de război; în Stalin a văzut un partener în menţinerea păcii postbelice”. Avea încredere într-o viitoare colaborare cu omologul său atât în scopul creării unei organizaţii universale care să ofere şansa “de a se reuni, în sfârşit, toate naţiunile iubitoare de pace”; cât şi in scopul creării unui acord de participare sovietică în războiul cu Japonia. Mai mult de atât, el continua să susţină vechea sa idee de a crea instituţia “Celor Patru Poliţişti” – “un sistem care să permită doar marilor puteri – M. Britanie, Statele Unite, Uniunea Sovietcă şi, posibil, China- să deţină arme. Aceşti “poliţişti” ar urma să lucreze împreună pentru a menţine pacea”(Harry Hopkins: scrisoare către Churchill).

“Politica lui Roosevelt era un amestec violent de excepţionalism american, idealism wilsonian şi intuiţie proprie” asupra ordinii postbelice a lumii.

Churchill era cel de-al treilea... Planurile sale referitoare la perioda de pace erau mult prea dependente de un posibil ajutor din partea americanilor pentru a menţine, conform vechilor principii britanice, echilibrul de forţe în Europa. Anglia fiind prea slăbită dupa război- şi Churchill, fiind unicul care privea în mod realist tendinţa de expansiune a sovieticilor, nu putea decât să cedeze preferinţelor americane, ca să nu fie nevoit să înfrunte lumea postbelică de unul singur. “În ciuda siguranţei afişate [...Churchill...] rămânea prins între idealismul american si expansionismul rus ”.

În concluzie...

... la sfârşitul Conferinţei de la Yalta s-a ajuns la înţelegere asupra :

stabilirii graniţelor estice a Poloniei (pe linia Curzon);

despăgubirilor de război pe care Germania urma sa le plătească;

teritoriilor pe care le revendica URSS;

documentul cel mai important a fost "Declaraţia asupra Europei eliberate". Declaraţia dezvăluie contradicţiile dintre viziunile “Celor Trei Mari” şi lipsa unui compromis . Documentul prevedea "coordonarea politicii celor trei puteri si acţiuni comune pentru rezolvarea problemelor politice ale Europei eliberate". De asemenea este specificat dreptul popoarelor de a-şi stabili forma de guvernământ prin alegeri libere.

...S-a realizat un vag compromis în jurul cuvântului democraţie. În numele acesteia, SUA vor ocupa teritoriile din Vestul Europei. Şi tot în numele "democraţiei, Stalin va impune regimul sovietic în statele din centrul si estul Europei ocupate deja de Armata Roşie. Astfel lumea a fost “jertfită” pe "altarul democraţiei“ fiind împărţită în sfere de influenţă.

...Yalta reprezintă locul în care au luat naştere nemulţumirile “privitoare la configuraţia lumii postbelice”.